MĂ VEZI? Așa e că bine ne-am ascuns?!!!!

“În Republica Moldova nu există judecători condamnați pentru acte de corupție, pentru că… nu avem astfel de judecători”… Așa începe un interviu acordat de dl. Visterniceanu, președinte interimar al Consiliului Superior al Magistraturii. A fost dificil să accelerez turațiile toleranței mele pentru a putea citi pînă la capăt aceste afirmații. Ba mai mult decît atît, m-am simțit lipsit de scopuri pentru care atît de mult pledează acest Guvern, de a avea o justiție incoruptă și neservilă unor interese înguste. Or, toate aceste inițiative pe care le promovăm cu atîta dificultate ar fi lipsite de sens și rațiune dacă  fenomenul nu ar exista în justiție și ar fi doar o imaginație efemeră a cetățenilor. Da, exact acei cetățeni care, conform sondajelor de opinie, cred aproape în orice speranță de viitor, dar mai puțin în justiție. Acum nu deschid parantezele care sînt cauzele bine știute ale acestei situații (asta ca să nu mă repet) și nici  care sînt grupurile țintă ale acestor sondaje (au simțit pe viu sau nu justiția în vreo instanță din țară). În acest context, este absolut irelevant. Relevant rămîne doar această percepție generală de neîncredere în justiție, față de care trebuie să luăm atitudine proactivă ÎMPREUNĂ cu cei care fac justiție.

Susțin ideea expusă în interviu, corupția este un fenomen social. În acest context, mai adaug, este un fenomen universal. Acest fenomen continuă să fie cel mai discutat subiect în toate societățile contemporane și ne-am dori ca Moldova să fie o fericită excepție. Din păcate, excepție ar rămîne capacitatea unora de a nega lucruri evidente și de a transforma viciile acestei societăți în virtuți.

“Noi suntem juriști și lucrăm cu faptele”, mai precizează Președintele interimar al Consiliului Superior al Magistraturii. Exact pentru că sîntem mai toți juriști în această țară, “le-ar place unora” să se ascundă după cele mai generale principii de drept pentru a justifica inexistența anumitor FAPTE. Aici mă refer la principiul prezumției nevinovăției al magistraților presupuși că ar fi săvîrșit acte de corupție. Interesant ar rămîne totuși cum interpretăm același principiu atunci cînd a fost posibilă demiterea unui întreg Guvern prin moțiune de cenzură pentru suspiciuni de corupție? Același principiu nu e aplicabil membrilor unui Guvern, însă ar fi aplicabil corpului de magistrați. Asta ar fi logica expunerii.

„Este o poziție expusă de mass-media. În viziunea mea, dacă omul are posibilitate să își procure o astfel de casă sau mașini și dacă este legal, de ce am pune la îndoială acest lucru. Dacă aveți probe care confirmă că el le-a obținut ilegal, demonstrați asta organelor abilitate și acel judecător va sta acolo unde trebuie să stea. Dar, atâta timp cât acest lucru nu a fost demonstrat, nu pot aprecia altfel. Unul a avut posibilitate și și-a făcut casă mai mare, altul nu și-a făcut. Da, scrie mass-media despre aceste cazuri, dar care e soluția? Ce ar trebui să facem noi cu acești judecători?”

Soluția este una dintre cele mai simple – instituţiile statului responsabile de prevenirea şi combaterea acestui fenomen ar trebui să fie creative în identificarea de noi soluţii, astfel încît corupţia să devină o activitate riscantă şi nu un mod de viaţă. În acest context, reiterez o sesizare anterioară adresată Curții Constituționale privind interpretarea normei constituționale: “Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă”. În anul 2011, am solicitat Curţii Constituţionale să interpreteze această sintagmă, cu scopul de a stabili dacă Constituţia noastră înţelege să ofere demnitarilor şi funcţionarilor publici acelaşi grad de protecţie ca şi cetăţenilor simpli în aplicarea prezumţiei caracterului licit al averii dobîndite. În opinia mea, averea demnitarilor dobîndită în timpul mandatului în slujba statului trebuie altfel monitorizată decît în cazul cetăţenilor simpli. Funcţionarii sunt plătiţi din bani publici şi, de cele mai multe ori, salariul reprezintă unica sursă de venit a lor. Discrepanţele mari între salariile şi averile unor funcţionari ar trebui investigate. Dar, interpretarea rigidă a normei constituţionale împiedică folosirea unor instrumente eficiente de depistare, investigare şi sancţionare a cazurilor de corupţie, care se aplică cu succes în alte state. Nu putem lupta cu corupţia doar vorbind despre existența ei. Dacă admitem că funcţionarii sunt protejaţi altfel decît cetăţenii simpli, atunci în cazul diferenţelor mari dintre venituri şi avere se poate inversa sarcina dovezii. Funcţionarul va trebui să demonstreze că averea a fost dobîndită licit. Dacă nu reuşeşte – averea se consideră dobîndită ilicit şi urmează a fi confiscată. Decizia Curții Constituționale însă, ne-a determinat să venim cu un pachet masiv de inițiative legislative: lipsirea magistraților de imunitate pentru actele de corupție, introducerea testelor de integritate, testarea la poligraf a celor noi admiși în profesie, înăsprirea sancțiunilor penale pentru infracțiunile de corupție, introducerea confiscării extinse a averilor dobîndite ilegal, pedepsirea penală a îmbogățirii ilicite etc. Sigur, nu ne vom opri aici, vor mai urma și altele: instituirea unui nou mecanism de răspundere disciplinară a judecătorilor, confiscarea civilă etc.

Din perspectiva vulnerabilităţii faţă de fenomenul corupţiei, dar şi a impactului social, sectorul justiţiei rămîne a fi unul dintre cele mai sensibile şi vizibile domenii în acest sens. Necesitatea de a elabora şi a implementa un set de politici adecvate de prevenire şi combatere a corupţiei în acest sector este imperativă. Toate astea, pentru a scoate din zona de confort pe cei care se simt prea confortabil de a da vina pe presa care difuzează cazuri de presupuse acte de corupție lipsite de condamnări, și de aplicabilitatea prea confortabilă (o repetare asumată) a principiului prezumției de nevinovăție.

În final, vreau doar să aduc aminte că Femida este legată la ochi nu pentru a se lipsi să vadă nelegiurile, dar pentru a judeca echitabil și imparțial. Trebuie să ne asumăm eșecurile, pentru că numai atunci oferim mai multă credibilitate și sinceritate în a convinge pe ceilalți că schimbarea nu doar se vrea, dar se poate și face. Trebuie să se vrea și din interiorul sistemului judecătoresc, or nimeni nu poate atenta la independența acestuia. În acest sens, îmi permit analogia: cînd un om este bolnav de o dependență, tratamentul medicamentos își face efectul doar atunci cînd pacientul acceptă că e bolnav și își dorește vindecarea.

P.S. Din 2009, au fost demiși sau au plecat benevol peste 80 judecatori. Aceasta reprezintă 20% din tot corpul judecătoresc. Abia începem să vedem apariția agenților schimbării, care vin să transforme sistemul din interior. Vă îndemn să oferiți sprijin pentru schimbări.

Posted in Ginduri | 5 Comments

Supraputerile Curții Constituționale: condiție și garanție pentru PD de a vota Guvernul. Asta cum?

La 18 și 19 aprilie 2013 PD și PLDM au votat un important pachet de legi. Amintesc, este vorba de:

-introducerea sistemului mixt de votare la alegerile parlamentare, care presupunea alegerea a 50 deputați în circumscripții uninominale;

- excluderea posibilității de a vota în baza pașapoartelor sovietice;

- votarea inamovibilității directorului CNA

- alegerea Procurorului General și lărgirea competențelor Curții Constituționale.

Aceste legi au fost promulgate de Președintele Republicii Moldova imediat și au fost publicate în Monitorul Oficial a doua zi după adoptare, într-o zi de sîmbătă. Graba cu care au fost votate aceste proiecte a stîrnit diferite reacții, inclusiv din partea oficialilor europeni.Ulterior, după vestita Hotărîre a Curții Constituționale din 22 aprilie 2013, PLDM a explicat că adoptarea acestor importante decizii a fost condiție din partea PD pentru a vota noul Guvern, iar promulgarea și publicarea imediată a legilor adoptate – o garanție pentru Partidul Democrat, necesară pentru votul care urma să se producă pe 25 aprilie.

Toate proiectele au fost discutate pe larg după adoptare: și numirea Procurorului General, și votul uninominal, și inamovibilitatea directorului CNI și pașapoartele sovietice. Mai puțin proiectul ce se referă la Curtea Constituțională!

Curat degeaba, cum zice un prieten de al meu.Legea votată oferă drepturi foarte largi Curții Constituționale de a suspenda orice act sesizat, pînă la examinarea în fond, cu votul a 3 judecători. Iar dacă nu poate fi convocat plenul Curții – legea sau alt act sesizat pot fi suspendate de către Președintele Curții Constituționale!

Nu e necesar să fii mare profet, să-ți imaginezi ce consecințe poate produce suspendarea pe un termen de 15 zile a Legii cu privire la spălarea banilor, spre exemplu… Dar nu la asta am vrut să mă refer. Mă întreb ceea ce nu a dezbătut nimeni public: ce trebuia să se întîmple, ca necesitatea de înzestrare a Curții Constituționale  cu supraputeri  să fie o condiție esențială pentru PD să voteze Guvernul, iar promulgarea și publicarea acestei legi întro zi de simbătă – o garanție suficientă pentru acest partid. Și în general, nu imi pare comme il faut ca un partid politic să folosească în calitate de condiții în negocieri cu un alt partid, și cu atît mai mult, de garanție, orice ce se referă la Curtea Constituțională.

Și după, a venit 22 aprilie…

Posted in Uncategorized | 7 Comments

Dragoste de “interimat”: să stăm strîmb și să judecăm drept

Constat o dragoste deosebită față de interimat!  Din 2009 am avut Președinte interimar de țară (3 ani), Președinte interimar al CSJ, Președinte interimar la CSM, Procuror general interimar. Lista poate fi extinsă.

Astăzi, un grup de deputați liberali au solicitat Curții Constituționale o interpretare a Constituției, în sensul că după demiterea Guvernului prin retragerea încrederii acordate, Președintele țării ar fi obligat să numească un Prim-minisru interimar, altul decît cel în exercițiu. Se vrea “interimat” și la Guvern.

Sesizarea abundă în texte despre răspunderea politică a Guvernului în fața Parlamentului. O bună parte din aceste texte sunt în afara oricăror discuții. Însă,  răspunderea politică în fața legislativului, retragerea încrederii pentru Guvern și motivele care au stat la baza deciziei eminamente politice de votare a moțiunii de cenzură, încetează să ne mai intereseze din moment ce Guvernul a fost demis. Întrăm pe un tărîm exclusiv juridic atunci cînd vorbim despre continuitatea activității Guvernului.

Art.103 din Constituție spune că Guvernul care a fost demis pentru retragerea încrederii de către Parlament activează pînă în ziua depunerii jurămîntului de către membrii noului Guvern. Așa este stabilit și în Decretul Președintelui din 8 martie 2013. Așa a fost și în cazul Guvernului Sturza, demis tot prin moțiune de cenzură. Așa a fost în cazul tuturor Guvernelor pe care le-a avut Republica Moldova, care au activat pînă au intrat în funcție noii membri ai Cabinetului.

Acum că am stabilit cit timp ramîne în funcție un Guvern demis, să vedem cine sunt membri ai Guvernului. Potrivit art. 98, Guvernul este compus din Prim-ministru, prim-viceprim-ministru, viceprim-miniștri, miniștri și alți membri desemnați prin lege. Adică, alături de toți ceilalți membri ai Guvernului și Prim-ministru urmează să desfășoare activitatea pînă în ziua depunerii jurămîntului următorului Guvern, conform art.103 din Constituție.

De unde atunci aceste solicitări de numire a unui Prim-ministru interimar, altul decît cel în exercițiu? Amintesc că primul care a sonorizat această cerință a fost deputatul Sergiu Sîrbu, încă pe 5 martie, la scurt timp după votul din Parlament. Peste ceva timp, aceeași solicitare vine din partea liderului liberal. Ambii fac referință la două hotărîri ale Curții Constituționale, una din 1999 și alta din 2000. Din aceste hotărîri rezultă că în cazul demisiei Prim-ministrului, Președintele Republicii Moldova este obligat să desemneze un Prim-ministru interimar din rîndul celorlalți membri ai Guvernului.

Dacă citim doar hotărîrea Curții Constituționale din 1999 pare să fie evident – Președintele țării este obligat să numească un interimar. Ce este greșit? Atît domnul Sîrbu cît și deputații liberali care au semnat sesizarea de interpretare a Constituției omit să spună un lucru important:

Normele din Constituție de la art.100 și 101 au fost modificate în iulie 2000, adică după ce au fost pronunțate ambele hotărîri de interpretare la care se face referință în sesizare. Pînă la modificare, Președintele țării era obligat să numească un Prim-ministru interimar în cazul demisie acestuia, DEMITERII, decesului, incompatibilității lui cu funcția sau în caz de imposibilitate de exercitare a atribuțiilor. După reforma constituțională, art.101 limitează interimatul la 2 situații: a) deces și b) imposibilitatea exercitării atribuțiilor.

Cu decesul totul este clar. Imposibilitatea exercitării atribuțiilor se referă la capacitatea omului care este Prim-ministru de a exercita atribuțiile. Adică, dacă este bolnav o anumită perioadă, spre exemplu. Imposibilitatea nu se referă la întinderea atribuțiilor unui Guvern în exercițiu și nici la motivele care au stat la baza votului politic de retragere a încrederii. Și dovada o avem tot în art.101 din Constituție, care spune că interimatul încetează dacă dispar motivele de imposibilitate de exercitare a atribuțiilor și Prim-ministrul își reia activitatea în Guvern.

Nu suntem în prezența unuia din cele 2 temeiuri de desemnare a Prim-ministrului interimar. De ce atunci se insistă? Cred ca de la dragoste de “interimat” ni se trage…

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Îi îndemn pe toţi cei care se pronunţă asupra împuternicirilor Guvernului să citească atent hotărârile Curţii Constituţionale

Interviu realizat de Valentina URSU, Europa Liberă
http://www.europalibera.org/content/article/24947200.html

Europa Liberă: Domnule Efrim, cu ce atribuţii rămâne un guvern demisionar?

Oleg Efrim: „Constituţia Republicii Moldova stabileşte că, în cazul demisiei guvernului pentru motivul pierderii încrederii, acest guvern rămâne să îşi exercite atribuţiile până la desemnarea unui noi guvern. Şi în această perioadă urmează să exercite doar funcţiile de administrare a treburilor publice. Pare o normă cam seacă, dacă citeşti doar prevederea constituţională. Aceste întrebări au apărut şi anterior şi Curtea Constituţională s-a pronunţat.”

Europa Liberă: Când s-a pronunţat Înalta Curte?

Oleg Efrim: „S-a pronunţat în câteva rânduri, în 1999 şi în 2000, în privinţa atribuţiilor unui guvern care administrează treburile publice ale statului. În hotărârile Curţii Constituţionale se defineşte ce ar însemna administrarea treburilor publice.”

Europa Liberă: Deci, pe această perioadă, executivul republican nu are acum dreptul să aprobe legi, să semneze acorduri sau să contracteze fonduri?

Oleg Efrim: „Eu nu sunt atât de categoric şi aceasta nu rezultă din interpretarea dată de Curtea Constituţională. În general, împuternicirile guvernului – în ceea ce priveşte relaţiile externe de a semna tratate şi acorduri, precum şi la iniţiativă legislativă – sunt limitate. Dar eu îi îndemn pe toţi cei care se pronunţă asupra acestui subiect să citească atent hotărârile Curţii Constituţionale şi să vadă că explicaţia de ce sunt limitate aceste atribuţii este legată de faptul că programul de activitate al guvernului nu mai este valabil. Deci, prin această prismă trebuie să interpretăm de fiecare dată ce poate să facă un guvern în aceste domenii, inclusiv în cazul iniţiativei legislative. Sigur că, dacă este vorba despre promovarea iniţiativelor legislative ce rezultă din programul de activitate a guvernului aceasta nu poate să o facă. Dar funcţia primordială a unui guvern este de a executa legile. Şi, dacă dintr-o lege aprobată de Parlament, rezultă obligaţia guvernului de a promova o iniţiativă legislativă – şi vă aduc un exemplu simplu: de cele mai dese ori, în dispoziţiile finale ale fiecărei legi, guvernul este împuternicit să întreprindă anumite acţiuni pentru a pune în aplicare o anumită lege şi imaginaţi-vă că o lege aprobată de Parlament obligă guvernul să modifice ceva, într-o altă lege. Înseamnă oare că, întru executarea acelei legi, nu poate guvernul să vină cu iniţiativă legislativă? Sigur că da. Guvernul este obligat să execute legile. Şi dacă o iniţiativă legislativă rezultă dintr-o lege, el nu doar că poate să o facă, el este obligat să o facă. În sprijinul acestei afirmaţii ale mele, vine şi o altă constatare, făcută de Curtea Constituţională în ceea ce priveşte obligativitatea unui guvern în exerciţiu să promoveze Legea bugetului. În hotărârea Curţii Constituţionale este scris expres că guvernul, chiar dacă este demisionat, nu doar este în drept, dar este obligat şi este unica autoritate să elaboreze proiectul Legii bugetului pentru anul următor şi să o promoveze în Parlament.”

Europa Liberă: Dar rectificarea bugetului?

Oleg Efrim: „Eu sunt absolut sigur că şi o lege de rectificare a bugetului, dacă se încadrează în necesitatea de administrare a treburilor publice – prin prisma acestor prevederi din Constituţie – poate să fie făcută.”

Europa Liberă: Să ne referim şi la rolul premierului, pentru că unii spun că acesta ar scădea dramatic, întrucât miniştrii nu mai sunt obligaţi să îndeplinească dispoziţiile primului ministru demisionar. Pe de altă parte, chiar astăzi am reţinut o declaraţie pe care o făcea domnul Mihai Ghimpu, care spunea că Partidul Liberal vrea un premier interimar, declaraţia fiind făcută după ce astăzi a participat la consultări cu şeful statului Nicolae Timofti. Să ne referim la rolul premierului şi dacă poate fi vorba şi despre un interimat?

Oleg Efrim: „Eu nu-i înţeleg pe cei care afirmă că dispoziţiile premierului sau hotărârile guvernului nu sunt obligatorii pentru membrii guvernului. Pentru că norma constituţională stabileşte foarte clar ce se întâmplă cu un guvern care a fost demis pentru pierderea încrederii. Chiar am să dau citire, articolul 103 din Constituţie spune: „Guvernul, în cazul exprimării   votului de neîncredere de către Parlament, al demisiei prim-ministrului sau în condiţiile alineatului 1 îndeplineşte doar funcţiile de administrare a treburilor publice, până la depunerea jurământului de către membrii noului guvern”. Deci este foarte clar stabilit cât timp activează un guvern care a fost demis, până la desemnarea unui nou guvern. Domnul Ghimpu, atunci când a solicitat desemnarea unui premier interimar – făcând referinţă la două hotărâri ale Curţii Constituţionale – a uitat să spună sau a omis că hotărârea Curţii Constituţionale este antedatată articolului în redacţia respectivă din Constituţie. Deci, această hotărâre a Curţii Constituţionale a fost dată în aprilie 2000, iar norma constituţională din articolul 101 a fost modificată în luna iunie sau iulie anul 2000 şi are o altă redacţie. Într-adevăr, anterior, demisia guvernului sau a prim-ministrului era motiv obligatoriu pentru preşedintele ţării să desemneze un prim-ministru interimar. Începând cu iulie 2000, de când a fost modificată Constituţia, se desemnează prim-ministrul interimar exclusiv în două cazuri, prevăzute în articolul 101, este vorba despre decesul sau starea de incapacitate a prim-ministrului de a-şi exercita atribuţiile.”

Europa Liberă: Dar atunci să vă întreb de ce în 2009, domnul Pârlog, fostul ministru al Justiţiei, a exercitat funcţia de premier interimar?

Oleg Efrim: „Atunci a fost o altă situaţie, pentru că premierul demisionat din guvernul care era în demisie, doamna Greceanîi, a fost alesă şi deputat în Parlament. Deci, era o incompatibilitate, având 2 funcţii de demnitate publică, de deputat în Parlament şi de prim-ministru în exerciţiu, dânsa a optat pentru funcţia de deputat şi respectiv a plecat din guvern şi, din acest considerent, preşedintele de atunci a desemnat un prim-ministru interimar. Dar astăzi norma constituţională este foarte clară: sunt doar 2 cazuri când preşedintele ţării poate şi este obligat să desemneze un prim-ministru. Niciunul din ele nu există în situaţia noastră. Astfel încât astfel de cerere este una, cel puţin, nepotrivită.”

Europa Liberă: Şi un alt caz care a apărut, am înţeles că se cere să fie demis un ministru în exerciţiu. Cum se face acest lucru? Ne referim la ministrul Apărării în exerciţiu, Vitalie Marinuţa.

Oleg Efrim: „Nu ştiu dacă este o astfel de cerere, dar juridic aceasta poate să fie, pentru că în perioada cât este un guvern în exerciţiu – iarăşi potrivit interpretărilor date de Curtea Constituţională – prim-ministrul, după regulile prevăzute în Constituţie, poate să facă remanierile pe care le consideră necesare, ca şi cum ar fi un guvern plenipotenţiar, pentru că aşa spune hotărârea Curţii Constituţionale. Şi în situaţia în care ar fi o solicitare de demisie a unui ministru, prim-ministrul face o cerere preşedintelui ţării şi preşedintele emite decretul. La fel, pentru perioadă respectivă poate să fie numit un ministru care să exercite atribuţiile până la formarea unui nou guvern.”

Europa Liberă: Acordurile externe pot fi semnate? Şi vă întrebam dacă e posibil să fie contractate şi fonduri?

Oleg Efrim: „Sigur, dacă vorbim despre tratate şi acorduri care ar schimba categoric anumite lucruri în politica noastră externă sau încheierea unui acord…”

Europa Liberă: …interguvernamental…

Oleg Efrim: „…foarte important sau care este prevăzut de programul de activitate al guvernului, atunci putem spune că nu, guvernul nu poate semna un astfel de tratat. Dar, dacă este vorba despre acorduri care rezultă din alte acorduri încheiate anterior sau dacă este vorba despre acorduri care sunt necesare pentru executarea legii, cum ar fi Legea bugetului sau dacă vorbim despre un acord de oferire a unui sprijin, în vederea evitării sau înlăturării consecinţelor unor calamităţi naturale, spuneţi-mi, vă rog, trebuie să aşteptăm formarea unui nou guvern, ca să accepţi un ajutor extern?”

Europa Liberă: Aceasta trebuie să o spună norma legală.

Oleg Efrim: „Aceasta se încadrează perfect în noţiunea de administrare a treburilor publice. Un guvern trebuie să facă tot ce este în interesul cetăţeanului în această perioadă, până la formarea unui nou guvern. Pentru că imaginaţi-vă situaţia în care guvernul şi implicit Ministerul Justiţiei a realizat matricea de condiţionalităţi pentru obţinerea suportului bugetar de la Uniunea Europeană pentru sprijinul reformei în justiţie, până la sfârşitul lunii martie, Uniunea Europeană era gata să transfere partea de 15 milioane de euro pentru anul în curs, 2013. Acum reprezentanţii Comisiei Europene se întreabă: „Cu cine noi să facem acest lucru, pentru că sunt diferite voci care răsună în Parlament că guvernul nu poate” şi respectiv sigur că aceasta îi îngrijorează pe ei.”

Europa Liberă: Nu că nu poate, că nu e în drept.

Oleg Efrim: „Că nu este în drept, sigur. Şi aceasta ar putea însemna că spijinul, pe care Uniunea Europeană este gata să îl ofere chiar astăzi, nu doar pentru că este gata, dar pentru că guvernul şi-a executat exact tot ceea ce a trebuit să îndeplinească, pentru a obţine acest sprijin. Comisia Europeană este gata să transfere aceşti bani, noi urmează să aşteptăm formarea guvernului, ceea ce pune sub semn de întrebare realizarea unor anumitor acţiuni din Strategia de reformă a justiţiei, care reprezintă o lege adoptată de Parlament.”

Europa Liberă: Stau şi mă gândesc acuma – dacă e să ne referim la misiunea FMI care este aşteptată la Chişinău şi iar trebui să existe o altă înţelegere între Republica Moldova şi FMI – ce facem?

Oleg Efrim: „Care, la rândul său, această înţelegere ar trebui să fie bazată pe programul de activitate al guvernului.”

Europa Liberă: Exact.

Oleg Efrim: „Ţinând cont că programul de activitate al guvernului a căzut, Parlamentul nu mai are încredere în guvern şi în programul său de activitate, evident că iată este un exemplu ce nu ar fi în drept să facă guvernul. Însă fiere caz trebuie tratat în parte: se încadrează în funcţia de administrare a treburilor publice sau nu. Şi nu de generalizat şi de spus că nu poate asta şi nu poate asta.”

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Cui nu-i priește un control adecvat asupra executorilor judecătorești?

În data de 18 decembrie Curtea Constituțională va examina sesizarea deputatului ex-comunist Sergiu Sîrbu referitor la dreptul ministrului justiției de a suspenda activitatea executorilor judecătorești în caz de încălcare gravă a legislației, pînă la examinarea abaterii de către Colegiul disciplinar al executorilor judecătorești.

Amintesc că această prevedere legală a fost introdusă ca reacție la atacurile raider din anul 2011 asupra instituțiilor financiare, printr-o asumare de răspundere de către Guvern. La scurt timp, legea respectivă a fost declarată neconstituțională, pe motiv că a fost încălcată procedura de adoptare. Guvernul a revenit cu un text identic, care a fost aprobat prin procedura legislativă obișnuită.

De atunci, ministrul justiției a făcut uz de acest drept de cîteva ori. Executorii a căror activitate a fost suspendată, sunt bine cunoscuți opiniei publice. Sunt cei care au fost implicați în atacurile asupra Agroindbank, Banca de Economii,Regiei de Transport Electric, S.A. Aroma etc. De fiecare dată, ordinul ministrului era suspendat de Curtea de Apel Chișinău cu viteza luminii, chiar dacă, în fiecare caz Colegiul disciplinar constata ulterior abaterea gravă și aplica sancțiuni disciplinare, de regulă retragerea licenței.

Dacă le pui una lîngă alta – că sunt vizați de fiecare dată aceiași executori judecătorești, că imediat cum este suspendată activitatea unuia din ei – judecătorii (în mare parte aceiași) imediat suspendă ordinul ministrului, că foarte repede după ce se pronunță decizia de sancționare de către Colegiul disciplinar al executorilor – aceste decizii sunt anulate de judecători – se înțelege că această prevedere legală încurcă la multă lume să trăiască așa cum vrea.

Ce va decide Curtea Constituțională – vom vedea în curind…

Posted in Ginduri | 1 Comment

Ilicit? SE CONFISCĂ!

În ultimul timp se fac declarații tot mai ciudate cu referire la inițiativele anticorupție, lansate de Ministerul justiției. Ba se spune că cineva ar intenționa să declanșeze o ”vânătoare de vrăjitoare”, ba că de dragul unor dividende politice sau pentru simplu PR n-am ezita să reanimăm atmosfera anului ’37 din fosta URSS. Cred că, asemenea afirmații nu sunt decât o stângace tentativă de a masca teama de reforme atât în sistemul judecătoresc, cât și în administrația publică în general. Este adevărat, propunerile formulate în pachetul de inițiative anticorupție ale Ministerului Justiției sunt pe alocuri radicale și nu exclud riscul unor abuzuri din partea anumitor structuri sau persoane rău intenționate. În primul rând, însă, asemenea riscuri există oriunde, nu doar în Republica Moldova, și oricând. În cel de-al doilea rând, cu atât mai admirabilă este practica pe care alte instituții ale statului ar trebuie să o preia de la Ministerul Justiției, cea de a supune proiectele sale unor largi dezbateri publice, de a solicita și obține concluziile organismelor internaționale specializate, dar și al experților naționali, cu scopul de a sintetiza toate propunerile formulate și a le include in inițiativele sale înainte de a le prezenta în plenul Parlamentului. Asta se face tocmai cu scopul de folosi toate capacitățile existente și pentru a minimiza orice riscuri. Dar asta presupune, totodată, o abordare constructivă din partea celor cărora le este cerută părerea – fie de către autorii acestor inițiative, fie din partea instituțiilor mass-media – și nu doar critici sterile. Înainte de a formula sentințe, acești oameni ar trebui, cel puțin, să citească atent proiectele propuse, să-și folosească capacitățile analitice pentru a formula argumente și, de ce nu, să se implice personal pentru îmbunătățirea lor.

Ministerul Justiției și-a argumentat excelent ultimul set de inițiative privind măsurile de combatere a corupției și numai cei care n-au vrut s-au făcut a nu vedea aceste argumente. Lupta cu acest flagel nu mai poate fi purtată cu mănuși albe. Încercând să rămânem gentilomi în relația cu cei care nu ezită nicio clipă să se îmbogățească pe contul altora, să fure fără nicio jenă atât din buzunarul statului, al agenților economici, cât și din cel al cetățeanului de rând, noi riscăm să perpetuăm acest fenomen la nesfârșit, să facem din el un fel de tradiție națională, în loc să-l combatem eficient. Propunerea de confiscare a averilor ce nu pot fi justificate și introducerea pedepsei penale pentru îmbogățire ilicită este, în acest sens, un pas de aliniere a noastră la standardele unor țări care au reușit pe această cale. Trebuie să se înțeleagă foarte clar, această inițiativă nu reprezintă o vendetă împotriva judecătorilor, așa cum ar vrea să ne convingă unii. Este o măsură ce se referă la toți agenții publici – procurori, funcționari, înalți demnitari de stat, tuturor celor care sunt obligați prin lege să-și declare averile. În același timp,  am explicat cât se poate de clar și pe înțelesul tuturor că o asemenea măsură va putea fi aplicată doar persoanelor în privința cărora instanța a emis deja o sentință de condamnare pentru corupție sau altă infracțiune deosebit de gravă și a căror averi depășesc evident veniturile lor oficiale. Nu poate fi deci, în niciun caz, vorba despre un act de persecuție, ci doar despre restabilirea echilibrului legal.

Prezumția constituțională a caracterului licit al averii dobândite, invocată atât de des de adversarii inițiativelor Ministerului Justiției, nu poate și nu trebuie să devină o piedică în lupta cu corupția. O prevedere similară este înscrisă și în Constituția României, stat membru al Uniunii Europene, și unde măsurile de confiscare a averilor dobândite ilicit au fost totuși votate de Parlament fără ca această prezumție să fie încălcată. Ba mai mult, recent însăși Consiliul Superior al Magistraturii de la București a cerut înăsprirea pedepsei de confiscare extinsă a averii. La fel, și în Republica Moldova, o asemenea prevedere nu încalcă a priori normele constituționale.  Curtea Constituțională în interpretarea pe care a dat-o articolului 46 din Constituție la cererea ministrului justiției, de altfel, a menționat că statul este în drept să instituie măsuri confiscatorii pentru averile dobândite ilicit. Pe de altă parte, trebuie să se înțeleagă că asemenea măsuri nu au doar caracter coercitiv, ci și de prevenire a corupției. Celor care ocupă funcții publice, care sunt în slujba statului și, deci, a cetățeanului, la fel ca și celor chemați să le facă acestora dreptate, trebuie să li se taie din start orice poftă de băgă mâna într-un buzunar străin. Iar altfel, astăzi, este prea mare tentația unora de a se îmbogăți repede și fără niciun risc de a pierde rezultatul unor activități ilegale chiar și după ce vor fi prinși cu mâța-n sac.

Ministerul Justiției încearcă și chiar a reușit deja să pună la dispoziția CNA și a Procuraturii, instrumente necesare pentru o luptă eficientă cu corupția. În acest sens se înscrie și prevederea privind ridicarea imunității judecătorilor, în cazul unor bănuieli de corupție, și inițiativele privind pedeapsa penală pentru îmbogățire ilicită și confiscarea extinsă a averilor ce nu pot fi justificate. În presa scrisă și la TV sunt tot mai des prezentate cazurile răsunătoare ale unor judecători și nu numai, cu case luxoase și averi fabuloase, care în niciun caz nu corespund veniturilor acestora.  Nou creata CNI si noul CNA vor trebui să arate rezultate imediat. Or, este o situație ce nu poate fi tolerată, în care corupții se dovedesc mult mai ingenioși decât procurorii, iar adversarii reformelor – tot mai gălăgioși și chiar obraznici. Am vrea să se înțeleagă că lupta cu corupția nu este un moft sau un obiectiv politic, ci un angajament pe care noi ni l-am asumat în fața cetățenilor și la care nu vom renunța în niciun caz.

Posted in Ginduri | 4 Comments

Experții Consiliului Europei despre ridicarea imunității judecătorilor moldoveni

“Eu personal aș fi susținut un astfel de amendament, care vizează în exclusivitate orice formă de protecție a judecătorilor, în cazurile de infracțiuni de corupție!” Dl. Giacomo Oberto (Judecător, Italia)

“…Mai mult, acordul CSM nu ar trebui cerut pentru trimiterea în judecată a unui judecător, căci ar avea semnificația unei blocări arbitrare a procedurii,ceea ce, de asemenea, ar însemna imixtiune comisă de un organ administrative în activitatea de înfăptuire a justiției” Cristi Danileț, judecător, membru CSM, Romania

Pachetul de legi care vizează modificările la legislația privind Consiliul Superior al Magistraturii, Statutul judecătorilor, Organizarea judecătorească, precum și modificările la procedurile civilă și penală au fost elaborate de un grup de experți reprezentativ, format din reprezentanți ai ministerului justiției, sistemului judecătoresc, procuraturii, experți naționali din societatea civilă și mediul academic, precum și experți internaționali. La fiecare din aceste proiecte s-a lucrat mai mult de un an.

Înainte de a fi remise Guvernului spre aprobare, alături de avizele obligatorii de la autorități și experți naționali, Ministerul justiției a solicitat expertiza Consiliului Europei  și a Fundației Germane pentru Colaborare Juridică Internațională (IRZ).

Consiliul Europei, prin intermediul Programului Comun al Consiliului Europei și Uniunii Europene Susținerea Democrației în Moldova a prezentat două rapoarte de evaluare la inițiativele Ministerului justiției. Acestea au fost realizate de doi experți internaționali, dl. Giacomo Oberto (Italia) și Cristi Danileț (Romania). Trebuie de menționat că ambii cunosc foarte bine sistemul nostru de drept, fiind anterior de nenumărate ori angajați de Consiliul Europei pentru diverse expertize a cadrului legal.

Mai jos, opinia integrală a experților referitor la subiectul ridicării imunității judecătorilor pentru infracțiuni de corupție:

Această prevedere se referă la subiectul imunității judiciare extrem de dezbătut. După cum am subliniat în unele expertize anterioare, aproape toate legislațiile din țarile din Europa de Est conțin norme aferente acestui subiect. Tradiția occidentală nu cunoaște acest tip de garanție pentru independența judecatorilor, iar documentele internaționale trec sub tăcere acest subiect. Astfel, spre exemplu, ân Italia, Franța, Spania sau Germania, judecătorii sunt responsabilipentru acțiunile lor în conformitate cu principiile dreptului penal și civil, exact ca orice cetățean. Înțeleg foarte bine că în societățile în care respectul pentru judecători și independența lor nu e atât de înrădăcinată, ar putea părea preferabil ca sistemul judecătoresc să fie protejat prin aceste mijloace. Permiteți-mi să adaug că punctul 71 al Recomandării CM/Rec(2010) 12 conține o referință la acest subiect, potrivit cărei: Atunci cînd nu exercită funcții judiciare, judecătorii sunt responsabili civil, penal și administrativ potrivit dreptului comun exact ca orice cetățean. Din această prevedere s-ar putea deduce că, din contra, atunci cînd exercită funcții judiciare, judecătorii pot fi trași la răspundere într-un mod diferit de ceilalți cetățeni. Știm că acesta este cazul răspunderii civile și administrative, dar dispoziția se referă, de asemenea, la dreptul penal: prin urmare, în astfel de cazuri particulare, formele de imunitate ar putea fi considerate ca fiind justificate.
Versiunea anterioară a noului proiect a fost inclusă în versiunea ei finală în noul Articol 19, alin. 4, potrivit căruia, În cazul infracțiunilor de corupție urmărirea penală împotriva unui judecător trebuie să fie inițiată ăn conformitate cu procedura generală stipulată în Codul de procedură penală: Eu personal aș fi susținut un astfel de amendament, care vizează în exclusivitate orice formă de protecție a judecătorilor, în cazurile de infracțiuni de corupție! ”
Giacomo Oberto (Italia), octombrie 2011

Cristi Danileț, a scris următoarele: “Președintele țării și Parlamentul nu au de ce să fie implicați într/o procedură judiciară: dacă ei nu ar fi de acord cu urmărirea penală a unui judecător, respective reținerea, arestarea sa etc, ar însemna că împiedică derularea procedurii penale împotriva acestuia, adică ar comite un act de imixtiune în activitatea de justiție. Acordul CSM este de ajuns, dar acesta nu poate viza fondul cauzei, ci numai chestiunea de formă. Mai mult, acordul CSM nu ar trebui cerut pentru trimiterea în judecată a unui judecător, caci ar avea semnificația unei blocări arbitrare a procedurii ceea ce, de asemenea, ar însemna imixtiune comisă de un organ administrative în activitatea de înfăptuire a justiției” Cristi Danileț, judecător, membru CSM, Romania

Cei care urmăresc subiectul, observă o schimbare majoră de poziție a expertului italian Giacomo Oberto, care anterior, considera că în țările Europei de Est garanția imunității judecătorilor este necesară (2007). În ultimul raport (2011), dînsul spune că susține ridicarea oricărei forme de protecție a judecătorilor pentru infracțiuni de corupție.

Despre opinia judecătorilor germani identificați pentru expertiză de Fundația IRZ am scris aici: http://efrim.md/imunitatea-patologica-a-judecatorilor-269.html

Tot în aceste rapoarte de evaluare, ambii experți au criticat dur faptul că judecătorii aleși din Consiliul Superior al Magistraturii nu constituie cel puțin jumătate din membri. Astfel, Giacomo Oberto menționează: Actuala componență a CSM nu corespunde standardelor Consiliului Europei, deoarece numărul total de membri care nu sunt judecători aleși de către colegii lor ar fi de șapte membri, comparativ cu doar cinci membri judecători aleși de colegii lor. “Componența CSM prezintă subiect de preocupare, deoarece conform Cărții europene privind statutul judecătorilor (1998), În privința oricărei decizii ce poate afecta selecția, alegerea, numirea, desfășurarea carierei sau încetarea mandatului unui judecător, statutul prevede intervenția unei instanțe independente de puterea executivă și puterea legislativă, care să cuprindă cel puțin o jumătate dintre judecătorii aleși de către egalii lor, în concordanță cu modalități care să garanteze reprezentarea cea mai largă a acestora”. Conform prevederilor art.18 al avizului 10 a CCJE . “Cînd structura este mixtă (judecători și nejudecători) se consideră că pentru a evita orice manipulare sau presiune inadecvată, Consiliul justiției trebuie să numere o majoritate substanțială de judecători aleși de către colegii lor”. În cele din urmă, în conformitate cu Recomandarea Consiliului de Ministri (2010)12 a Consiliului Europei, . “Nu mai puțin de jumătate din membrii unor asemenea consilii trebuie să fie judecători aleși de colegii lor de la toate nivelurile sistemului judiciar și cu respectarea pluralismului în interiorul sistemului judiciar”. Permiteți-mi să subliniez încă odată faptul că majoritatea (sau marea majoritate), conform documentelor Consiliului Europei, trebuie constituită nu pur și simplu din judecători, ci, din judecători aleși de către colegii lor. Asta înseamnă că Președintele Curții Supreme de Justiție, care este judecător, dar nu și judecător ales de către colegii lui, nu poate fi luat în calcul la constituirea majorității menționate mai sus”

Astfel, am modificat componența CSM, după cum urmează: 6 judecători aleși de Adunarea generală a judecătorilor, reprezentînd instanțele de judecată de toate nivelurile, 3 profesori de drept, Președintele Curții Supreme de Justiție, procurorul General și Ministrul Justiției. În așa mod, noua componență este conformă documentelor Consiliului Europei și, fiind formată în majoritate din judecători (7 la număr din 12), urmează să fie un garant adevărat al independenței puterii judecătorești.

Aceste schimbări, alături de asigurarea unui proces clar și transparent de admitere în profesia de judecător, evaluarea performanțelor și carierei judecătorilor, asigurat prin Legea 154/2012 , majorarea salariilor și crearea condițiilor adecvate de muncă pentru judecători, vor contribui la eradicarea corupției în sistemul judecătoresc, iar pe de altă parte, vor contribui la asigurarea independenței reale a magistraților.

Posted in Uncategorized | 2 Comments

Magistrații nu mai sunt imuni de răspundere penală pentru infracțiuni de corupție

La 31 august 2012 au fost publicate în Monitorul Oficial două legi importante cu referire la reformarea justiției. Legile conțin importante măsuri anticorupție în sistemul judecătoresc, cum ar fi lipsirea de imunitate a judecătorilor pentru infracțiuni de corupție, lipsirea de imunitate contravențională, lipsirea de dreptul la îndemnizația unica de concediere și de pensia privilegiată în cazul în care nu au plecat onorabil din sistem, etc. Aceste legi însă conțin și multe alte prevederi importante, despre care s-a vorbit mai puțin. Vă îndemn să vedeți schimbările conceptuale și efectele scontate.

P.S. Mulțumesc colegei mele Lilia Ioniță pentru informația de mai jos.

Prevederile conceptuale din Legea pentru modificarea unor acte legislative privind organizarea şi funcţionarea sistemului judecătoresc(nr. 153 din 002.2012)

A. ASPECTE DE ORDIN GENERAL

Proiectul legii privind modificarea şi completarea unor acte legislative a fost elaborat de către Ministerul Justiţiei în vederea realizării Strategiei de reformă a sectorului justiţiei pentru anii 2011-2016 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia, adoptate recent de către Parlament.

Reforma sistemului judecătoresc este un element important al SRSJ (Pilonul I al Strategiei), iar faptul că aceasta este abordată sistemic, ca o parte componentă a unei reforme complexe şi este interconectată cu alte sectoare ale justiţiei, va permite stabilirea premiselor necesare pentru o reformă reală, esenţială şi durabilă a sistemului judecătoresc.

Necesitatea elaborării modificărilor legislative a fost argumentată, în mare parte, în textul Strategiei şi aceste premise ar fi: nivelul scăzut de încredere a populaţiei în justiţie, percepţia quasi-generală privind nivelul înalt de corupţie în sectorul justiţiei, transparenţa insuficientă a justiţiei, imunitatea practic absolută a judecătorilor şi aplicarea acesteia faţă de orice fel de răspundere, lipsa obligaţiei judecătorilor de a raporta o influenţă abuzivă, lipsa responsabilităţii pentru neîndeplinirea obligaţiunii de raportare, mentalitatea „clubului închis” cu privire la accesul în profesie şi promovare ierarhică, lipsa repartizării aleatorii a dosarelor, stenografierii tuturor  audierilor sau utilizării sporite a instrumentelor informaţionale e-justiţie în gestionarea dosarelor etc.

Legea 153 a fost adoptată în lectură finală de către Parlamentul Republicii Moldova la 5 iulie 2012.

B. ASPECTE DE ORDIN PARTICULAR

  1. I. Legea privind organizarea judecătorească

Această lege a suportat un şir de modificări conceptuale în partea ce se referă la:

Stabilirea în corpul legii a numărului de judecători total per sistem, fără a enunţa numărul concret de judecători în fiecare instanţă.

Acest exerciţiu va reveni CSM care va stabili numărul judecătorilor în dependenţă de necesităţile fiecărei instanţe judecătoreşti. Mecanismul actual de stabilire fixă a numărului de judecători pentru fiecare instanţă conform anexei la lege este extrem de rigid şi nu oferă CSM posibilitatea de a reacţiona şi de a interveni prompt şi operativ în cazul în care în unele judecătorii volumul de muncă este excesiv, în raport cu alte instanţe. Prin urmare, CSM ar putea interveni periodic în procesul de distribuire a numărului de judecători per fiecare instanţă, fără a fi necesară procedura îndelungată de modificare a legislaţiei. Numărul de 504 de judecători propus la articolul 21 reflectă numărul actual al judecătorilor prevăzut la Anexa nr. 1 a Legii, care include şi posturile de judecător pentru instanţele din stînga Nistrului şi judecătorii de instrucţie, care de facto activează în sistemul judecătoresc, dar care de iure nu sunt prevăzuţi în numărul total al judecătorilor din Anexa respectivă.

Includerea reglementărilor privind crearea unui „fond de rezervă” al posturilor de judecător (numărul propus este de 15

Instituirea fondului de rezervă va permite CSM să intervină pentru a preveni unele blocaje în funcţionarea sistemului judecătoresc, în cazul în care judecătorii vor fi detaşaţi sau suspendaţi din funcţie pentru perioade mai mari de 1 an.

Potrivit situaţiei din iunie 2012, în total pe sistemul judecătoresc din R. Moldova există 25 posturi de judecători vacante temporar din diferite motive: judecători detaşaţi la CSM, INJ, judecători aflaţi în concediu pentru îngrijirea copilului etc. Pentru perioade care variază de la 1 an şi pînă la 6 ani, iar în unele cazuri chiar şi mai mult (spre exemplu detaşarea la CSM pentru două mandate ar însemna o perioadă de 8 ani).

Existenţa acestor posturi vacante temporar, pentru că oricum judecătorul detaşat îşi păstrează locul de muncă,dar durata vacanţei cărora este mai mare de un an, împiedică aplicarea procedurii de transfer pe termen limitat a judecătorilor din alte instanţe şi afectează funcţionarea normală a instanţelor judecătoreşti respective, provocînd supraîncărcarea judecătorilor din instanţe.

Pentru a preveni asemenea situaţii, norma propusă va permite CSM să procedeze la selectarea unor noi judecători pentru posturile respective, conform prevederilor generale stabilite de Legea cu privire la statutul judecătorului. În cazul expirării termenului detaşării fie a concediului pentru îngrijirea copilului, judecătorul va putea reveni în instanţa respectivă şi, în cazul lipsei unor posturi vacante de judecător în aceasta, CSM poate decide alocarea unui post de judecător echivalent din Fondul de rezervă al posturilor de judecător. Analiza legislaţiei altor state a demonstrat existenţa unui asemenea sistem în România, care se aplică cu succes în această ţară.

Revizuirea procesului desemnării judecătorilor de instrucţie

Obiectiv: Asigurarea integrării judecătorilor de instrucţie în corpul judecătoresc comun, creşterea calităţii înfăptuirii actului de justiţie

Mod de realizare:

  1. 1. Judecătorii de instrucţie în exerciţiu, la solicitare, vor fi reconfirmaţi în funcţiile de judecător în cadrul aceleiaşi instanţe. Reconfirmarea în funcţie se va face doar după evaluarea performanţelor şi urmarea unor cursuri de instruire la Institutul Naţional al Justiţiei
  2. 2. CSM va elabora şi va aproba Regulamentul privind modul de numire a judecătorilor de instrucţie
  3. 3. Desemnarea judecătorilor de instrucţie în cadrul judecătoriilor va reveni CSM, la propunerea preşedintelui de instanţă

Rezultatul scontat:

  1. Valorificarea principiilor specializării judecătorilor pe interiorul judecătoriilor şi creşterea profesionalismului
  2. Asigurarea de facto a statutului egal al tuturor judecătorilor
  3. Acordarea posibilităţii de dezvoltare continuă a cunoştinţelor şi abilităţilor practice pentru diferite etape ale procesului de înfăptuire a justiţiei
  4. Asigurarea condiţii şi posibilităţi egale pentru promovarea profesională a acestora.

Revizuirea numărului de vicepreşedinţi ai instanţelor judecătoreşti

Obiectiv: Optimizarea numărului de persoane cu funcţii administrative şi stabilirea unor criterii precise pentru stabilirea numărului de vicepreşedinţi a instanţelor

Mod de realizare:

  1. În cadrul judecătoriilor, funcţia de vicepreşedinte va fi instituită doar în cazul în care numărul de judecători va fi mai mare de 6. Or în prezent, în unele instanţe cu un numări mic de judecători (3-6), doi din ei în mod neapărat exercită şi funcţii administrative: preşedinte şi vicepreşedinte.
  2. În cadrul curţilor de apel şi CSJ numărul vicepreşedinţilor va fi stabilit în dependenţă de numărul colegiilor

Rezultatul scontat:

  1. 1. Optimizarea numărului şi cheltuielilor de personal
  2. 2. Criterii clare pentru determinarea necesităţii şi numărului de vicepreşedinţi

Reglementarea explicită a sistemului organelor autoadministrării judecătoreşti

Obiectiv: Oferirea unei reglementări clare a principiilor autoadministrării judecătoreşti, a rolului şi funcţiilor Adunării Generale a Judecătorilor

Mod de realizare:

  1. 1. Legiferarea statutului Adunării Generale a Judecătorilor ca parte a sistemului autoadministrării
  2. 2. Reglementarea interacţiunii dintre Adunarea Generală a Judecătorilor cu CSM şi colegiile din subordinea acestuia

Rezultatul scontat:

  1. Consolidarea poziţiei Adunării Generale a Judecătorilor ca organ al autoadministrării judecătoreşti.
  2. Clarificarea interacţiunii dintre organele autoadministrării judecătoreşti

Revizuirea atribuţiilor preşedinţilor instanţelor judecătoreşti şi instituirea funcţiei de şef al secretariatului instanţei judecătoreşti

Obiectiv: Sporirea eficienţei  managementului şi îmbunătăţirea sistemului practic şi regulator de administrare al instanţelor judecătoreşti şi a analizei strategice în materie de planificare bugetară

Mod de realizare:

  1. Compilarea tuturor articolelor din legea în vigoare care reglementează alternativ şi în mod separat competenţa preşedinţilor şi vicepreşedinţilor judecătoriilor, curţilor de apel şi Curţii Supreme de Justiţie, prin completarea cu un nou articol 6/1
  2. Definirea şi expunerea competenţelor preşedinţilor de instanţă, ţinînd cont de instituirea funcţiei de şef al secretariatului instanţei judecătoreşti
  3. Includerea reglementărilor privind instituirea în cadrul instanţelor a funcţiei de şef al secretariatului instanţei judecătoreşti cu începere de la 1 septembrie 2012 în cadrul curţilor de apel şi judecătoriilor din Chişinău şi, ulterior, de la 1 ianuarie 2013 pentru toate instanţele
  4. Transferarea competenţelor preşedinţilor de ordin administrativ-organizatoric către şefii secretariatelor

Rezultatul scontat:

  1. Decongestionarea preşedinţilor instanţelor judecătoreşti de funcţiile improprii procesului de înfăptuire a justiţiei
  2. Sporirea capacităţilor de planificare strategică şi bugetară a instanţelor judecătoreşti

Instituirea funcţiei de asistent judiciar

Obiectiv: Consolidarea capacităţilor şi profesionalismului procesului de înfăptuire a justiţiei, asigurarea eficienţei şi calităţii acestui proces

Mod de realizare:

  1. 1. Introducerea în structura instanţelor judecătoreşti a asistenţilor judiciari pentru fiecare judecător
  2. 2. Stabilirea competenţelor clare a asistenţilor judiciari, care sînt distincte de competenţele grefierilor
  3. 3. Asistenţii judiciari vor fi incluşi etapizat: cu începere de la 1 septembrie 2012 în cadrul curţilor de apel şi judecătoriilor din Chişinău şi, ulterior, de la 1 ianuarie 2013 pentru toate instanţele

Rezultatul scontat:

  1. 1. Procesul de examinare a cauzelor se va accelera
  2. 2. Va creşte calitatea procesului de înfăptuire a justiţiei
  3. 3. Va fi creată o rezervă de cadre profesionistă, care pot completa corpul judecătoresc

II. Modificările conceptuale la LEGEA CU PRIVIRE LA STATUTUL JUDECĂTORULUI

Revizuirea principiului general care interzice imixtiunea în activitatea de înfăptuire a justiţiei

Obiectiv: Corelarea principiului de interzicere a imixtiunii în activitatea de înfăptuire a justiţiei cu standardele internaţionale

Mod de realizare:

  1. 1. Expunerea interdicţiei de imixtiune în activitatea de înfăptuire a justiţiei în linie cu recomandările Consiliului Europei
  2. 2. Stabilirea obligaţiei pentru judecători de a declara orice intervenţii şi influenţe în procesul de examinare a cauzelor

Rezultatul scontat:

  1. 1. Asigurarea independenţei şi imparţialităţii judecătorilor
  2. 2. Creşterea transparenţei şi prevenirea abuzurilor şi imixtiunilor în înfăptuirea justiţiei

Revizuirea condiţiilor pentru accederea în funcţia de judecător

Obiectiv: Unificarea sistemului de accedere în profesia de judecător şi optimizarea condiţiilor de accedere în profesie  

Mod de realizare:

  1. 1. Stabilirea normei potrivit căreia persoanele cu vechime în muncă în anumite specialităţi vor putea candida la funcţiile de judecător doar după urmarea unui curs de formare iniţială şi susţinerea unui examen în faţa Comisiei de absolvire a INJ;
  2. 2. Restrîngerea cercului profesiilor de specialitate juridică, care oferă posibilitatea persoanelor de a candida la funcţiile de judecător;
  3. 3. Specificarea detaliată a a noţiunii de „reputaţie ireproşabilă”

Rezultatul scontat

  1. Instituirea unor condiţii unitare pentru verificarea cunoştinţelor candidaţilor la funcţia de judecător
  2. Acordarea posibilităţii de accedere în profesie doar pentru persoanele care au vechime în muncă  în specialităţile legate de înfăptuirea justiţiei
  3. Crearea unor filtre pentru neadmiterea în profesie a persoanelor cu reputaţie dubioasă

Instituirea procedurii de verificare periodică a stării de sănătate fizică şi psihică a judecătorilor în exerciţiu

Obiectiv: Asigurarea calităţii procesului de înfăptuire a justiţiei

Mod de realizare:

  1. Judecătorii în funcţie, periodic, o dată la 5 ani, vor fi supuşi unui examen medical care va include evaluarea psihiatrică şi psihologică,
  2. Evaluarea stării sănătăţii se va face de către o Comisie specializată a Ministerului Sănătăţii
  3. Procedura de evaluare medicală şi lista bolilor incompatibile cu funcţia de judecător vor fi stabilite de Ministerul Sănătăţii după coordonarea cu CSM.

Rezultatul scontat:

  1. 1. Instituirea unor măsuri profilactice pentru identificarea din timp a judecătorilor, care pe motivul  stării sănătăţii nu îşi pot exercita atribuţiilor
  2. 2. Va contribui la asigurarea unui act al justiţiei eficient, prin eliminarea judecătorilor cu comportament deviant
  3. 3. Crearea unui sistem unic de evaluare a stării de sănătate a judecătorilor, va exclude posibilitatea oricăror manipulări  cu certificatele privind starea de sănătate

Excluderea răspunderii patrimoniale a judecătorilor

Obiectiv: Asigurarea unui responsabilzări eficiente şi adecvate a judecătorilor, conforme standardelor europene

Mod de realizare

Excluderea din Legea cu privire la statul judecătorilor a normei referitoare la posibilitatea intervenirii răspunderii patrimoniale a judecătorilor

Rezultatul scontat

Eliminarea unei norme declarative, care contravine standardelor internaţionale şi care afectează independenţa judecătorilor la adoptarea deciziilor

Revizuirea instituţiei imunităţii judecătorilor

Obiectiv: Asigurarea prevenirii corupţiei în sistemul judecătoresc şi oferirea unor instrumente eficiente de combatere a corupţiei

Mod de realizare

  1. Excluderea obligativităţii acordului CSM pentru pornirea urmăririi penale în privinţa judecătorului, în cazul în care acesta este bănuit de săvîrşirea infracţiunilor prevăzute la articolul 324 (coruperea pasivă) şi 326 (traficul de influenţă) Cod penal.
  2. Excluderea imunităţii contravenţionale a judecătorilor.

Rezultatul scontat

  1. Combaterea corupţiei va deveni mai eficientă şi rezultativă
  2. Vor fi instituite măsuri de prevenire coerente
  3. Va fi exclusă posibilitatea utilizării garanţiei imunităţii ca scut, pentru a scăpa răspundere

Includerea prevederilor privind lipsirea de unele garanţii sociale a judecătorilor în cazul eliberării acestora din funcţie din motive imputabile

Obiectiv: Oferirea unor instrumente eficiente de prevenire a abuzurilor în sisemul judecătoresc

Mod de realizare

1. Prevederile legii au drept scop excluderea dreptului judecătorilor de a beneficia de indemnizaţia unică de concediere şi pensia stabilită în condiţii privilegiate (vîrsta de 50, stagiu de cotizare mai mic, indexarea anuală etc.), în cazul în care aceştia vor fi eliberaţi din funcţia de judecător în baza următoarelor temeiuri prevăzute la art. 25 alin. (1): „b) incompetenţei profesionale stabilite în rezultatul evaluării performanţelor; f) comiterii unei abateri disciplinare specificate la art. 22 alin.(1);  g) pronunţării hotărîrii definitive de condamnare”.

Rezultatul scontat

1. Combaterea corupţiei va deveni mai eficientă şi rezultativă

2. Introducerea unor asemenea derogări de la regula generală se impune din considerentul că, obţinerea unor garanţii sociale în regim privilegiat este legată de exercitarea impecabilă şi respectarea necondiţionată de către judecători a rigorilor inerente profesiei de magistrat. Odată cu eliberarea din funcţie a judecătorilor în temeiul motivelor enunţate supra, oferirea oricăror garanţii sociale, cum ar fi indemnizaţia de concediere şi pensia în condiţii privilegiate nu par a fi justificate, deoarece temeiurile respective indică asupra nerespectării de către magistraţi a exigenţelor fundamentale cărora aceştia trebuie să corespundă.

III. Modificările conceptuale la LEGEA CU PRIVIRE LA CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

Atribuirea unei noi competenţe CSJ

Obiectiv: Crearea unui mecanism care ar garanta uniformizarea practicii judiciare şi asigurarea respectării principiului securităţii raporturilor juridice

Mod de realizare

Abilitarea Plenului Curţii Supreme de Justiţie cu o nouă competenţă de a emite avize consultative, la solicitarea instanţelor judecătoreşti, în cazul în care acestea întimpină dificultăţi în procesul de aplicare a legilor, în vederea contribuirii la procesul de unificare a practicii judiciare şi excluderii unei practici haotice, neuniforme şi dispersate.

Rezultatul scontat

Atribuirea acestei noi competenţe Plenului CSJ va contribui la asigurarea unei previzibilităţi a procesului de aplicare a normelor legale şi a securităţii raporturilor juridice, obiective trasate de SRSJ.

Revizuirea numărului judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie

Obiectiv: Optimizarea numărului de judecători

Mod de realizare

Numărul judecătorilor de la Curtea Supremă de Justiţie se va reduce de la 49, aşa cum este stabilit în prezent, pînă la 33. Diminuarea numărului de judecători este justificată prin revizuirea substanţială a competenţelor jurisidcţionale ale CSJ, care, potrivit ultimelor modificări operate la codurile de procedură, urmează să se transforme într-o veritablă instanţă de recurs. Posturile de judecători, inclusiv o parte din judecători ai CSJ vor fi transferaţi în alte instanţe, cu respectarea necondiţionată în acest proces a principiilor inamovibilităţii judecătorilor şi a tuturor rigorilor prescrise de lege: cu acordul judecătorului şi la propunerea CSM, cu păstrarea tuturor garanţiilor sociale anterior stabilite.

Rezultatul scontat

Atribuirea acestei noi competenţe Plenului CSJ va contribui la asigurarea unei previzibilităţi a procesului de aplicare a normelor legale şi a securităţii raporturilor juridice, obiective trasate de SRSJ.

IV. Modificările conceptuale la LEGEA CU PRIVIRE LA CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII

Revizuirea componenţei Consiliului Superior al Magistraturii

Obiectiv: Consolidarea capacităţilor de autoadministrare a sistemului judecătoresc prin revizuirea rolului, componenţei şi competenţelor Consiliului Superior al Magistraturii şi ale instituţiilor din subordinea acestuia

Mod de realizare

  1. Se propune ca CSM să fie compus din 12 membri dintre care: 3 membri vor fi profesori titulari, 3 membri din oficiu (preşedintele CSJ, ministrul justiţiei şi Procurorul General) şi 6 judecători aleşi de Adunarea Generală a Judecătorilor. Această prevedere este consonantă standardelor internaţionale şi recomandărilor Comisiei de la Veneţia, conform cărora componenţa organelor autoadministrării judecătoreşti trebuie să reprezentate de cel puţin jumătate din judecători aleşi de colegii lor.
  2. Prevederile respective vor intra în vigoare la data expirării mandatului membrilor CSM în funcţie.

Rezultatul scontat

  1. 1. Reprezentarea intereselor judecătorilor în organele de autoadministrare judecătorească va fi consolidată
  2. 2. Legislaţia R. Moldova va fi racordată standardelor europene.

Detalierea competenţelor inspecţiei judiciare

Obiectiv: Consolidarea rolului şi atribuţiilor de supraveghere a activităţii organizatorice a instanţelor judecătoreşti şi judecătorilor

Mod de realizare:

  1. 1. Se detaliază şi se extinde competenţa inspectorilor judecătoreşti
  2. 2. Se propune reglementarea procesului de verificare a activităţii organizatorice în scopul asigurării celerităţii procesului, transparenţei activităţii de înfăptuire a justiţiei, eficienţei activităţii instanţelor judecătoreşti; conduitei profesionale a personalului instanţelor judecătoreşti etc.

Rezultatul scontat

  1. Va contribui la identificarea în termen util a problemelor cu caracter organizatoric
  2. Controalele vor avea un caracter sistemic şi, respectiv, vor juca un rol preventiv pentru excluderea problemelor încă în faza incipientă
  3. Consolidarea rolului inspectorului judecătoresc şi eficientizarea activităţii acestuia.

Rigori mai stricte a transparenţei activităţii CSM

Obiectiv: Creşterea nivelului de transparenţă a activităţii  CSM şi a organelor din cadrul acestuia

Mod de realizare:

  1. 1. Este inclusă în lege obligativitatea publicării nu doar a hotărîrilor CSM, dar şi a materialelor adiţionale la hotărîrile CSM, opiniile separate ale membrilor CSM, plasarea proceselor-verbale ale şedinţelor pe pagina web a CSM etc.
  2. 2. Votul membrilor CSM urmează a fi deschis
  3. 3. Hotărîrile emise de CSM urmează a fi, în mod obligatoriu, motivate
  4. 4. Se include prevederea potrivit căreia şedinţele CSM sînt publice
  5. 5. Includerea normei privind înregistrarea video şi audio a şedinţelor CSM

Rezultatul scontat

  1. Va creşte transparenţa procesului decizional în cadrul CSM, care implicit va avea un caracter de prevenire a eventualelor abuzuri sau adoptare a unor decizii arbitrare
  2. Deciziile CSM vor fi argumentate şi astfel se va contribui la creşterea nivelului de încredere a societăţii în sistemul judecătoresc
  3. Capacităţile CSM vor fi consolidate şi va fi sporită calitatea deciziilor adoptate

Revizuirea procedurii de contestare a deciziilor CSM

Obiectiv: Sporirea importanţei şi relevanţei hotărîrilor CSM, inclusiv excluderea posibilităţii unor abuzuri pentru tergiversarea executării hotărîrilor CSM

Mod de realizare:

  1. 1. Hotărîrile CSM pot fi contestate doar dacă a fost încălcată procedura adoptării
  2. 2. Instanţa competentă care va examina aceste contestaţii urmînd a fi un complet din 5 judecători ai CSJ.

Rezultatul scontat:

  1. 1. Importanţa deciziilor CSM va fi consolidată
  2. 2. Se va exclude posibilitatea tergiversării intrării în vigoare a deciziilor CSM

Posted in Uncategorized | Leave a comment

Despre ce este legea privind nediscriminarea? Raspunsuri la întrebări frecvente

Despre ce este legea privind nediscriminarea? Raspunsuri la întrebări frecvente*

1. Care este scopul Legii antidiscriminare?

Legea anti-discriminare protejează persoanele împotriva tratamentului diferit nejustificat în cazul exercitării unor drepturi. Legea promovează toleranța și diversitatea în Republica Moldova. Legea explică ce înseamnă discriminare și prevede crearea unui mecanism de prevenire și combatere a discriminării, prin intermediul Consiliului pentru prevenirea și combaterea discriminării și a instanțelor de judecată. Legea confirmă principiul egalității în drepturi a tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sfera politică, economică, socială, culturală şi în alte sfere ale vieţii așa cum garantează Constituția Republicii Moldova.

2. Ce este discriminarea?

Discriminarea reprezintă tratamentul diferit în exercitarea unui drept, care dezavantajează o persoană sau un grup de persoane în comparație cu altele aflate în situații asemănătoare datorită unui criteriu protejat; sau tratamentul identic a două persoane sau grupuri de persoane aflate în situații de fapt diferite. Discriminarea este ilegală.

Legea menționează o serie de criterii (numite criterii protejate), pe baza cărora se interzice tratamentul diferit al unei persoane sau al unui grup de persoane ce se află în situații similare și anume: rasă, culoare, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie sau convingere, sex, vîrstă, stare a sănătăţii, dizabilitate, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, avere, origine socială,  sau pe bază de orice alt criteriu similar.

Legea definește și interzice următoarele forme de discriminare: discriminare directă, indirectă, discriminare prin asociere, segregare rasială, hărțuire, instigare la discriminare și victimizare. Aceste forme sunt sancționate și definite și în documentele internaționale și europene relevante în domeniu.

3. Orice tratament diferit este discriminare?

Nu. Doar tratamentul diferit în baza criteriilor menționate în Lege și în privința drepturilor fundamentale ale omului sau a drepturilor stabilite prin legislație se va considera drept discriminare. Nu vor fi considerate ca fapte de discriminare măsurile luate de autorități pentru a repara o situație injustă sau inechitabilă din trecut. Aceste măsuri, numite măsuri pozitive, trebuie să fie de natură temporară și justificată. Spre exemplu, cotele pentru rezidenții din zone rurale pentru accesul în instituții de învățămînt sau locurile garantate de angajare a persoanelor cu dizabilități constituie măsuri pozitive.

4. De ce avem nevoie de o Lege anti-discriminare dacă egalitatea deja este consacrată în Constituție și alte legi?

Oricare prevedere constituțională are nevoie de o lege specială pentru a putea fi pusă în aplicare. Spre exemplificare, avem legea cu privire la libertatea de exprimare, legea privind libertatea de conștiință, de gîndire și de religie, care detaliază și prevăd mecanisme de punere în aplicare a prevederilor constituționale respective.

Legea anti-discriminare conține o serie de noțiuni ce nu sunt prevăzute de legislația actuală, detaliind astfel principiul egalității consacrat de Constituție. Spre exemplu, în legislația actuală nu avem noțiuni cu privire la discriminarea directă sau indirectă, victimizare, discriminarea prin asociere, segregare rasială. Legea de asemenea prevede un cadru instituțional specializat de prevenire și combatere a discriminării, și anume Consiliul pentru prevenirea și combaterea discriminării. Atribuțiile principale ale Consiliului țin de prevenirea și combaterea discriminării în țară, prin intermediul studiilor efectuate, examinării plîngerilor cu privire la discriminare și aplicarea de sancțiuni în cazurile necesare, precum și formularea de recomandări pentru repunerea în drepturi a victimelor și prevenirea discriminării pe viitor. Legea de asemenea va face posibilă examinarea acțiunii privind discriminarea de către instanțele judecătorești care astfel vom putea aplica definițiile, sarcina probei și impune la repararea prejudiciului moral și material cauzat.

5. Cine va beneficia de protecția Legii anti-discriminare?

Legea protejează orice persoană care este victimă a discriminării. Orice persoană care va fi discriminată datorită apartenenței reale sau prezumate la unul din criteriile protejate prevăzute de lege sau orice criteriu similar sau datorită asocierii cu o persoană aparținînd unui criteriu protejat. Mai jos sunt descrise succint modalitățile prin care diferite grupuri din societate vor putea beneficia de protecția Legii.

Spre exemplificare: Dacă o persoană cu dizabilități locomotorii nu este angajată într-o poziție pentru care mișcarea nu este o cerință hotărîtoare, spre exemplu ca recepționist/ă, aceasta se va putea plînge de discriminare în baza criteriului dizabilitate. O femeie însărcinată care își caută de lucru și care în ciuda pregătirii sale profesionale nu este angajată, angajatorul optînd în favoarea unui candidat care nu are aceleași calificative dar care menționează că nu are și nu își dorește copii, se va putea plînge de discriminare în baza criteriului de sex. Sau, dacă o persoană cu calificative similare nu este angajată la muncă pentru că are 50 de ani, este protejată de lege și se poate plînge de discriminare în baza criteriului de vîrstă. Familia unui copil rom care nu este acceptat la școală din cauza apartenenței sale etnice va putea face plîngere pe faptul discriminării în baza criteriului etniei. Mama unui copil cu dizabilități care este hărțuită de colegii de muncă datorită dizabilității copilului său și care ajunge să își piardă locul de muncă din cauza mediului ostil în care lucrează va putea fi și ea protejată de legea anti-discriminare prin faptul ca este supusă discriminării prin asociere cu o persoană protejată.

6. Cum va ajuta femeile Legea anti-discriminare?

Legea va suplini prevederile Legii privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, oferind femeilor un instrument puternic de a preveni și combate refuzuri neîntemeiate și discriminatorii la angajare în cîmpul muncii, la salarizare, la promovare în funcție. Spre exemplu, dacă o femeie angajată în aceeași funcție cu un bărbat primește salariu mai mic, deși are performanțe similare, se va putea plînge de discriminare. Adițional, Legea va oferi posibilitatea femeilor să facă plîngeri în cazul în care sunt hărțuite la locul de muncă sau cînd sunt eliberate din funcție în timpul concediului de maternitate.

7. Cum va ajuta Legea persoanele cu dizabilități?

Dizabilitatea este un criteriu protejat în cazurile de discriminare. Legea va interzice orice acțiune, comportament, tratament sau adoptarea oricărui act normativ (lege, hotărîre, dispoziție, regulament, instrucțiune, etc.) care să încalce sau să limiteze nejustificat drepturile persoanelor cu dizabilități doar din motivul dizabilității.

Se știe că unele servicii, produse și căi de acces (în transport și clădiri, de exemplu) nu sunt adaptate la necesitățile persoanelor cu dizabilități, care nu pot beneficia de ele independent. Pentru a facilita accesul la spațiul public comun, Legea include conceptul de „acomodare rezonabilă” pentru persoanele cu dizabilități. Acest concept va încuraja guvernul să elaboreze instrucțiuni, conform cărora angajatorii, instituțiile publice si private (școli, spitale, instanțe de judecată și alte instituții publice) vor fi încurajate să-și adapteze căile de acces pentru a garanta egalitatea între persoane indiferent dacă au sau nu dizabilități. În alte țări, acest tip de măsuri s-au dovedit a fi cruciale pentru incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, implicarea acestora în viața publică și crearea unei societăți deschise și tolerante.

8. Cum vor beneficia persoanele vîrstnice de această lege?

Legea anti-discriminare oferă persoanelor vîrstnice posibilitatea să depună plîngeri împotriva refuzului de a fi angajați în cîmpul muncii sau împotriva pensionării forțate sau demisiei, doar din motivul vîrstei pe care o au.  Mai mult, legea va acoperi și domeniul prestării serviciilor publice și private, unde există deja practici documentate cînd persoanelor vîrstnice fie li se refuză unele servicii – medicale, sociale, comerciale – fie acestea primesc servicii de o calitate vădit inferioară pe motivul vîrstei.  Astfel, practici des utilizate în Republica Moldova de excludere prematură din cîmpul muncii sau prestare a unor servicii necalitative persoanelor vîrstnice, în special medicale, vor putea fi sancționate.

9. Cum vor beneficia de Lege tinerii?

Statisticile demonstrează că în rîndul tinerilor şomajul este de cîteva ori mai mare decît în comparaţie cu alte categorii de vîrstă. Legea anti-discriminare este acel instrument care le va facilita tinerilor intrarea în cîmpul muncii prin crearea cadrului legal care să permită stimularea angajării tinerilor prin măsuri afirmative sau sancționarea discriminării acestora pe criteriul vîrstei.

10. Cum va ajuta Legea anti-discriminare grupurile etnice și lingvistice?

Legea va asigura fiecărui om, indiferent de originea etnică sau limba vorbită, accesul la toate drepturile prevăzute de lege . Legea va permite fiecărui locuitor al Republicii Moldova, de orice etnie și limbă vorbită, să se simtă acasă. Astfel, legea va oferi posibilitatea oricărei persoane aparținînd unui grup etnic sau lingvistic să depună plîngere în cazurile în care este tratată mai puțin favorabil doar pentru că aparține unui grup etnic în cazul refuzului la angajare, sau în cazul refuzării înscrierii unui copil aparținînd minorității etnice în sistemul de învățămînt, sau al concedierii nejustificate.

11. Cum vor beneficia de Lege persoanele sărace?

Persoanele sărace, care constituie pînă la 25% din populaţia ţării, de asemenea pot beneficia de prevederile legii anti-discriminare. Persoanele sărace vor beneficia de protecția legii, pe lîngă interzicerea discriminării lor, prin posibilitatea obținerii unor scutiri și beneficii adiționale pentru asigurarea tratamentului egal în comparație cu persoanele înstărite. De exemplu, unele scutiri de taxe în sistemul judiciar, oferirea de asistență juridică gratuită pentru plîngerile de discriminare, scutirea sau reducerea cotei de cotizație la asigurări de sănătate.  Ori, persoanele sărace pot beneficia de lege  pentru a accesa transferurile băneşti şi accesul la diverse beneficii din asigurările sociale pe motiv că sunt dezavantajaţi de sistemul actual de transferuri băneşti care încă mai pune accent nu pe veniturile reale dar apartenenţa la anumite grupuri privilegiate.

12. Care sunt avantajele Legii pentru agenții economici?

Agenții economici sunt interesați de angajarea persoanelor cu competenţe necesare şi adecvate, resursele umane fiind un factor cheie pentru orice activitate economică. Cu cît mai diversă și competitivă este oferta angajaților, cu atît mai ușor este pentru un agent economic de a găsi un angajat potrivit. Orice discriminare restricționează și posibilitatea de alegere a angajaților. Legea va încuraja agenții economici să promoveze nediscriminarea și diversitatea la angajare, care, la rîndul său,  va lărgi plaja de recrutare de personal de către agenții economici și le va da posibilitatea de creștere a capacității de a răspunde nevoilor diverse ale pieții, inclusiv prin cucerirea de noi piețe. Adițional, studii recente demonstrează că diversitatea la locul muncii crește satisfacția profesională și, respectiv, productivitatea muncii. Egalitatea promovează demnitatea, iar respectul față de demnitate crește valorizarea personală și, respectiv, productivitatea și profitul economic.

13. Legea anti-discriminare promovează homosexualitatea în Republica Moldova?

Legea anti-discriminare nu promovează homosexualitatea. Legea interzice discriminarea persoanelor care sunt de orientare homosexuală, la fel cum interzice discriminarea pe multe alte criterii: sex, gen, rasă, culoare, limbă, vîrstă etc. Legea nu include măsuri pozitive pe criteriul orientării sexuale.

14. Legea anti-discriminare va permite căsătorii între persoane de același sex?

Nu. Legea anti-discriminare nu va permite căsătorii între persoanele de același sex. Constituția prevede că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi  femeie. Mai mult, Codul Familiei, care reglementează instituția căsătoriei, stabilește că din punct de vedere juridic pot fi oficializate numai căsătorii între un bărbat și o femeie. Legea anti-discriminare în mod expres prevede că nu se aplică asupra relațiilor de familie, care se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie. Astfel, Legea anti-discriminare nu afectează în nici un fel regimul  instituției căsătoriei.

15. Cum va afecta Legea sistemul de învățămînt din Republica Moldova? Vor fi introduse subiecte cu privire la homosexualitate în grădinițe și scoli?

Legea nu face propagandă în favoarea unui tip de comportament sexual. Ministerul Educației este unica instituție abilitată să decidă asupra programelor de învățămînt, a căror revizuire are loc conform legislației în vigoare. Legea va introduce promovarea toleranței și egalității în drepturi și Ministerul Educației ar putea adapta programele de învățămînt pentru a promova principiul egalității și al nediscriminării.

16. Unde mă pot plînge de o faptă de discriminare?

Conform Legii, o persoană care se consideră a fi victimă a unei fapte de discriminare se va putea plînge fie Consiliului pentru prevenirea și combaterea discriminării (Consiliul), fie instanțelor de judecată.

Consiliul are menirea să prevină și să combată discriminarea, prin intermediul studiilor, informării societății, formulării de recomandări către diverși actori, examinarea plîngerilor cu privire la discriminare și sancționarea celor care au comis fapte de discriminare. Consiliul nu poate acorda prejudicii materiale sau morale victimei discriminării. Victima poate solicita prejudicii materiale și morale doar în instanța de judecată. Procedura în fața Consiliului va fi mult mai rapidă decît în fața instanței de judecată, și anume pînă la 90 de zile.

Plîngerea cu privire la discriminare va putea fi formulată de victima faptei de discriminare sau de sindicatele sau asociațiile obștești ce activează în domeniul drepturilor omului (persoane interesate).

Persoanele interesate se vor putea adresa Consiliului pentru a obține o hotărîre cu privire la constatarea discriminării și sancționarea persoanei care a comis fapta de discriminare, dacă va fi cazul. Persoana va putea ataca hotărîrea Consiliului în instanța de judecată, unde, pe lîngă faptul contestării hotărîrii acestuia, va putea solicita acordarea de prejudicii morale și materiale. Persoanele interesate se pot adresa și direct în instanța de judecată, fără a se adresa anterior Consiliului.

17. Cum vor fi sancționate persoanele care comit fapte de discriminare?

Consiliul va formula măsuri pentru a repune în drepturi victima discriminării și recomandări pentru a preveni discriminarea pe viitor. De asemenea, Consiliul va putea aplica amenzi, în cazul în care va considera necesar. Instanțele de judecată vor putea acorda prejudicii materiale și morale, adică victima va putea obține compensații doar în cazul în care se va adresa în instanța de judecată.

18. Cum va afecta adoptarea Legii anti-discriminare identitatea culturală a Moldovei?

Legea în nici un caz nu va afecta în mod negativ identitatea culturală a Moldovei, deoarece scopul Legii este protejarea tuturor elementelor constitutive și diverse ale identității culturale naționale și nu dezintegrarea acesteia. Legea promovează toleranța și acceptarea diversității locuitorilor din Moldova.

19. Legea anti-discriminare va proteja pedofilii?

Nu. Legea anti-discriminare în nici un mod nu va proteja pedofilii. Pedofilia este o crimă, pedepsită conform Codului Penal, și Legea anti-discriminare doar va întări caracterul criminal al acțiunilor sexuale în privința copiilor, aceștia fiind unul din grupurile protejate conform criteriului de vîrstă.

20. Legea va afecta libertatea religioasă, organizarea internă, canonică a bisericilor din Republica Moldova?

Nu. Legea anti-discriminare nu va afecta în mod negativ libertatea religioasă. Din contra, în baza acestei Legi fiecare om va putea fi în pace cu propriile lui valori și principii morale și religioase și nu va putea fi tratat diferit în exercitarea drepturilor sale datorită credinței sau datorită convingerilor sale.

Libertatea religioasă este garantată de Constituția Republicii Moldova și o serie de tratate internaționale la care Republica Moldova este parte. Mai mult, Articolul 1 al legii prevede în mod expres că prevederile legii nu se extind și nu pot fi interpretate ca limitînd sau aducînd atingere cultelor religioase şi părţilor lor componente în partea ce ţine de convingerile lor religioase. Astfel, spre exemplu, Legea nu va obliga biserica ortodoxă să angajeze un preot care nu este ortodox.

21. Va afecta Legea libertatea de exprimare a creștin-ortodocșilor și reprezentanților altor culte religioase?

Nu. Legea nu limitează dreptul la exprimare atît timp cît discursul se încadrează în limitele libertății de exprimare. Libertatea de exprimare este un drept relativ, la fel ca și libertatea de conștiință și religie. Acest lucru înseamnă că anumite forme de exprimare a opiniei pot fi limitate dacă încalcă un alt drept, în cazul dat dreptul de a nu fi discriminat. Totodată trebuie de înțeles că Legea anti-discriminare nu anulează libertatea de exprimare și nici manifestarea convingerilor religioase. Libertatea de exprimare este protejată, atît timp cît forma de exprimare nu capătă forme de incitare la violență, intoleranță și discriminare față de un grup anume.

Astfel, un preot ar putea aprecia o faptă drept un păcat, fără ca afirmația sa să fie considerată ca discriminare, atît timp cît nu instigă la ură și violență față de persoana care a păcătuit.

22. Cum poate afecta Legea produsul intern brut al Republicii Moldova / economia țării?

Studiile de specialitate realizate în ţările dezvoltate demonstrează că aplicarea consistentă a politicilor nediscriminare în perioada de 5-7 ani, pot contribuie la creşterea Produsului Intern Brut (PIB) cu cîteva puncte procentuale. În general PIB-ul depinde de productivitatea în domeniile competitive ale economiei ţării, în Moldova acestea fiind, sectoarele telecomunicaţie şi IT, serviciile bancare şi financiare, sectorul de servicii, industria de textile şi de prelucrare agroindustrială. Identificarea angajaţilor cu competenţe cele mai potrivite, indiferent de anumite criterii, stabilirea unui mediu de lucru colegial, al respectului reciproc favorizează productivitatea și astfel favorizează companiile moldoveneşti în competiţia mondială.

23. Care sunt costurile de implementare a Legii?

Costurile de implementare a legii nediscriminare sunt mult mai mici în comparaţie cu beneficiile create. Costurile se reduc la crearea şi administrarea Consiliului pentru prevenirea și combaterea discriminării şi a costurilor de procesare a cazurilor individuale. Beneficiile se estimează din productivitatea mărită, eliminarea discrepanţelor de plată pentru femei, profiturile îmbunătăţite pentru antreprenorii care angajează persoane cu competenţe mai bune, aplicarea sancțiunilor contravenționale care vor merge la bugetul de stat.

24. În ce alte state există astfel de legi?

Legi similare, anti-discriminare sau cu privire la tratamentul egal, există într-o serie de state, atît din regiunea Europei Centrale și de Est, cît și din Europa de Vest, state cu populație de diferite confesiuni religioase. Toate statele Uniunii Europene au avut obligația adoptării de legislație specială, astfel de legislație fiind însă adoptată și în alte state din afara UE. În ordine alfabetică sunt aduse ca și exemple următoarele state din Europa: Albania (2010), Belgia (2007), Bosnia şi Herţegovina (2009), Bulgaria (2003), Croația (2009), Republica Cehă (2009), Franța (2011), Finlanda (2004), Grecia (2005), Olanda (2004), Polonia (2010), România (2000), Serbia (2009), Slovacia (2004), Slovenia (2004), Suedia (2008), Regatul Unit al Marii Britanii (2010).

*Tin să mulțumesc colegilor de la Ministerul justiției și din societatea civilă care au lucrat la acest text

Posted in Ginduri | 7 Comments

Imunitatea patologică a judecătorilor

Problema responsabilizării judecătorilor rămîne a fi una dintre cele mai actuale și dureroase probleme ale sistemului judecătoresc din Moldova. Soluții pentru această problemă se conțin  în  Strategiei de Reformare în Sectorul Justiției și Planul de Acțiuni pentru implementarea acesteia. Astăzi am participat la o masă rotundă organizată de Ministerul Justiției împreună cu Fundația Germană pentru Cooperare Juridică Internațională (IRZ). Experții invitați de IRZ, dl. Hans-Otto Bartels, Președinte al Tribunalului din Aurich și Peter Luttringhus, judecător la Tribunalul din Bremen, au povestit colegilor lor din Moldova, cum reușesc să trăiască și să fie independenți judecătorii germani fără a avea imunitate generală, așa cum este la noi în țară.

De unde vine imunitatea judecătorilor? După ce țara noastră și-a câștigat independența, formându-și propriul sistem de drept, principiul independenței acestui sistem și independența magistraților a fost pus înaintea tuturor bucatelor. Și așa a fost corect să fie, luând în considerație realitățile acelor vremuri, dar și rolul pe care instanțele l-au jucat în perioada regimului totalitar sovietic. Din păcate, pe parcursul reformei sistemului judecătoresc moștenit din fosta URSS, n-au fost echilibrat aplicate și alte principii, cum ar fi eficiența, transparența sau responsabilitatea față de societate, fără de care un asemenea sistem nu poate funcționa corespunzător. Principiul independenței a fost într-un anume fel absolutizat, fapt care a dus la formarea unui sistem închis în sine, bazat de relații clientelare, opac față de interesele reale ale cetățenilor și fără nicio responsabilitate în fața societății. Trebuie să remarc, că nu suntem singurii care am făcut o asemenea greșeală – procese similare de identificare a unei balanțe a principiilor pe care se bazează puterea judecătorească s-au produs și în alte state din Europa Centrală și de Est.

Principiul independenței judecătorilor nu este și nu poate fi un scop în sine și nici un drept exclusiv al magistraților. Acesta este un drept al societății, care are nevoie de un arbitru obiectiv și echilibrat în cazul unor litigii. Și, din această perspectivă, garanția independenței trebuie să fie de o asemenea natură încât să-i asigure judecătorului libertatea de acționa în exercițiul funcțiunii sale sau, altfel zis, i-ar oferi acestuia independența funcțională. Orice garanții care depășesc acest cadru și care nu au nicio legătură că funcțiile magistratului pot fi calificate, din punct de vedere constituțional, ca privilegii, care încalcă principiul egalității stipulat și apărat de Legea Supremă.

Ce volum de garanții e necesar pentru a asigura independența funcțională a judecătorilor? Cum se potrivesc ele cu principiul responsabilității judecătorilor în fața societății? Funcționează oare mecanismul intern de răspundere disciplinară și în ce măsură acesta corespunde scopului pentru care a fost creat?  Sunt întrebări la care avem răspunsuri diferite, în funcție de cine răspunde: un magistrat sau o persoană din afara sistemului.

În alte țări funcționează diferite modele și diferite norme care reglementează atât garanțiile, cât și mecanismul de răspundere disciplinară. Săptămâna trecută am avut în vizită Președintele Curții Supreme din Lituania și Președintele Curții Supreme din Letonia, însoțiți de încă 3 judecători ai acestor instanțe. Am putut  să analizăm experiența statelor baltice. Acolo judecătorii beneficiază de imunitate în cazul inițierii unor proceduri penale, însă este aplicat și un mecanism eficient de răspundere disciplinară. Bunăoară, în Lituania, unde în ultimii doi ani 10 magistrați au fost excluși din componența corpului judecătoresc, pentru comportament care nu corespunde acestei demnități publice. De altfel, nici cifrele și nici sancționarea judecătorilor nu sunt un scop în sine, dar ele sunt un indicator al faptului că mecanismul de autocontrol lucrează corespunzător funcțiilor sale – asigură eliminarea din sistem a tuturor celor care nu se ridică la nivelul nobilelor standarde ale profesiei de judecător, iar pentru abaterile disciplinare sunt aplicate pedepse exact proporționale cu gravitatea acestora. Din păcate, tot cifrele arată în cazul nostru cu totul altfel –  în ultimii 10 ani, pentru abateri disciplinare, din sistemul judecătoresc nu a fost exclus nici un magistrat (nu mă refer la epurările de cadre realizate de comuniști). La fel, nici un judecător nu ajuns pe banca acuzațiilor pentru acte de corupție. Desigur, această statistică sau, mai exact, lipsa ei, poate fi interpretată diferit – fie că în sistem lucrează numai oameni de o rară onestitate, judecători care, în proporție de sută la sută, se ghidează de etica profesională și care nicio dată n-ar fi admis acte de corupție sau nu au comis grave încălcări disciplinare, fie că mecanismul de răspundere disciplinară nu funcționează și nu-și execută atribuțiile de autocontrol, pentru care a fost creat.

La sfârșitul lunii noiembrie a anului trecut, Parlamentul a adoptat Strategia de Reformare în Sectorul Justiției, iar la mijlocul lui februarie curent – și Planul de Acțiuni pentru implementarea acesteia. În conformitate cu aceste două documente strategice, am elaborat, în cadrul unui grup de lucru în care au participat de altfel și judecători, și reprezentanți ai societății civile, un pachet de proiecte legislative ce privesc sistemul judecătoresc. Pachetul respectiv a fost deja aprobat de Guvern și a fost prezentat Parlamentului. Aceste inițiative prevăd, printre multe altele, fortificarea eficienței activității inspectorilor judecătorești, excluderea responsabilității materiale a judecătorilor, ridicarea imunității magistraților bănuiți de săvârșirea unor acte de corupție, modificarea mecanismului de răspundere disciplinară, pentru soluționarea celor mai arzătoare probleme din activitatea Comisiei disciplinare. O modificarea substanțială a sistemului de control disciplinar va fi operată în cel mai apropiat timp, în conformitate cu prevederile Planului de acțiuni care ne obligă să prezentăm proiectul respectiv până la sfârșitul acestui an. În acest proiect de lege vom specifica cine e în drept să inițieze un dosar disciplinar, cine îl va examina și cine va lua decizia. Toate acestea pentru a face din Colegiul disciplinar nu doar o structură punitivă, ci și un instrument preventiv, care i-ar ajuta pe judecători să evite încălcarea normelor de etică profesională.

În Germania, țară a cărei experiența a fost analizată astăzi, judecătorii nu dispun de imunitate în cazul inițierii unor dosare penale. În principiu, de asemenea garanții judecătorii beneficiază doar în statele postsovietice. Și asta poate fi explicat nu doar prin scopul pus la baza reformei Justiției din aceste țări, cel de a asigura independența sistemului judecătoresc, dar și prin dorința de a-i proteja pe magistrați de un real pe atunci pericol al persecuției din partea Procuraturii, concepută ca unui din principalele instrumente represive ale regimului comunist, perioadă în care a fost cea mai influentă și puternică instituție de drept, cu mult peste influența și puterea de care dispunea în realitate sistemul judecătoresc ca atare. Astăzi lucrurile stau cu totul altfel – sistemul procuraturii a fost reformat, sunt asigurate drepturile omului în cadrul procesului penal, a fost adoptată Legea privind măsurile speciale de investigație. Pe lângă asta, experiența ne demonstrează că tentative de a influența o decizia vreunui judecător prin intermediul unui dosar penal împotriva acestui nu s-au produs în practică. Chiar dacă ar fi existat, asemenea încercări ar fi fost zădărnicite de garanțiile oferite în cadrul unui proces penal – fără dovezi convingătoare niciun judecător nu ar fi dat sancțiuni pentru interceptarea convorbirilor, percheziția sau arestul altui judecător. O asemenea tentativă a vreunui procuror s-ar întors imediat împotriva lui și l-ar fi costat cel puțin cariera.

În pachetul de legi pentru reforma sistemului judecătoresc pe care l-am pregătit, alături de alte măsuri, este prevăzută ridicarea imunității judecătorilor în cazul examinării unor infracțiuni de corupție. Criticii acestei modificări încearcă să argumenteze că în acest fel ar fi încălcat principiul independenței judecătorilor și că infracțiunile de corupție pot fi tratate prea larg.  Mai mult, se afirmă că ridicarea imunității pentru infracțiuni de corupție va permite procurorilor să persecute judecătorii.

Wrong!

Să nu uităm că în cadrul investigațiilor legate de infracțiuni de corupție săvârșite de judecători vor fi aplicate garanțiile generale ale respectării drepturilor omului – pentru realizarea unor măsuri speciale de investigație, pentru percheziționarea sau arestul unor magistrați va fi nevoie de autorizare din partea judecătorului de instrucție.  Pe lângă asta, legea stabilește clar lista infracțiunilor care pot fi tratate ca de corupție, mai larg ele nu pot fi interpretate. Suplimentar, chiar dacă am admite prin absurd că Procurorul General va reuși să instrumenteze un dosar arbitrar unui judecător – soluția finală va fi luată de instanța de judecată.

Rezumînd, eu sunt convins că ridicarea imunității pentru infracțiunile de corupție, inclusă în pachetul de legi remise Parlamentului, nu poate în niciun fel afecta interesele și independența unui judecător cinstit. Poate, însă, să ne ajute să combatem eficient corupția din sistemul judecătoresc, de pe urma căreia pătimește și societatea, dar și judecătorii înșiși, afectați în primul rând de nivelul excesiv al neîncrederii cetățenilor în Justiție. Acceptînd să li se ridice imunitatea pentru infracțiunile de corupție, judecătorii vor da un semnal foarte tare societății, că ei înșiși au încredere în sistemul judecătoresc. După aceasta, va veni și încrederea oamenilor.

Posted in Uncategorized | 1 Comment