Oleg Efrim

Problema responsabilizării judecătorilor rămîne a fi una dintre cele mai actuale și dureroase probleme ale sistemului judecătoresc din Moldova. Soluții pentru această problemă se conțin  în  Strategiei de Reformare în Sectorul Justiției și Planul de Acțiuni pentru implementarea acesteia. Astăzi am participat la o masă rotundă organizată de Ministerul Justiției împreună cu Fundația Germană pentru Cooperare Juridică Internațională (IRZ). Experții invitați de IRZ, dl. Hans-Otto Bartels, Președinte al Tribunalului din Aurich și Peter Luttringhus, judecător la Tribunalul din Bremen, au povestit colegilor lor din Moldova, cum reușesc să trăiască și să fie independenți judecătorii germani fără a avea imunitate generală, așa cum este la noi în țară.

De unde vine imunitatea judecătorilor? După ce țara noastră și-a câștigat independența, formându-și propriul sistem de drept, principiul independenței acestui sistem și independența magistraților a fost pus înaintea tuturor bucatelor. Și așa a fost corect să fie, luând în considerație realitățile acelor vremuri, dar și rolul pe care instanțele l-au jucat în perioada regimului totalitar sovietic. Din păcate, pe parcursul reformei sistemului judecătoresc moștenit din fosta URSS, n-au fost echilibrat aplicate și alte principii, cum ar fi eficiența, transparența sau responsabilitatea față de societate, fără de care un asemenea sistem nu poate funcționa corespunzător. Principiul independenței a fost într-un anume fel absolutizat, fapt care a dus la formarea unui sistem închis în sine, bazat de relații clientelare, opac față de interesele reale ale cetățenilor și fără nicio responsabilitate în fața societății. Trebuie să remarc, că nu suntem singurii care am făcut o asemenea greșeală – procese similare de identificare a unei balanțe a principiilor pe care se bazează puterea judecătorească s-au produs și în alte state din Europa Centrală și de Est.

Principiul independenței judecătorilor nu este și nu poate fi un scop în sine și nici un drept exclusiv al magistraților. Acesta este un drept al societății, care are nevoie de un arbitru obiectiv și echilibrat în cazul unor litigii. Și, din această perspectivă, garanția independenței trebuie să fie de o asemenea natură încât să-i asigure judecătorului libertatea de acționa în exercițiul funcțiunii sale sau, altfel zis, i-ar oferi acestuia independența funcțională. Orice garanții care depășesc acest cadru și care nu au nicio legătură că funcțiile magistratului pot fi calificate, din punct de vedere constituțional, ca privilegii, care încalcă principiul egalității stipulat și apărat de Legea Supremă.

Ce volum de garanții e necesar pentru a asigura independența funcțională a judecătorilor? Cum se potrivesc ele cu principiul responsabilității judecătorilor în fața societății? Funcționează oare mecanismul intern de răspundere disciplinară și în ce măsură acesta corespunde scopului pentru care a fost creat?  Sunt întrebări la care avem răspunsuri diferite, în funcție de cine răspunde: un magistrat sau o persoană din afara sistemului.

În alte țări funcționează diferite modele și diferite norme care reglementează atât garanțiile, cât și mecanismul de răspundere disciplinară. Săptămâna trecută am avut în vizită Președintele Curții Supreme din Lituania și Președintele Curții Supreme din Letonia, însoțiți de încă 3 judecători ai acestor instanțe. Am putut  să analizăm experiența statelor baltice. Acolo judecătorii beneficiază de imunitate în cazul inițierii unor proceduri penale, însă este aplicat și un mecanism eficient de răspundere disciplinară. Bunăoară, în Lituania, unde în ultimii doi ani 10 magistrați au fost excluși din componența corpului judecătoresc, pentru comportament care nu corespunde acestei demnități publice. De altfel, nici cifrele și nici sancționarea judecătorilor nu sunt un scop în sine, dar ele sunt un indicator al faptului că mecanismul de autocontrol lucrează corespunzător funcțiilor sale – asigură eliminarea din sistem a tuturor celor care nu se ridică la nivelul nobilelor standarde ale profesiei de judecător, iar pentru abaterile disciplinare sunt aplicate pedepse exact proporționale cu gravitatea acestora. Din păcate, tot cifrele arată în cazul nostru cu totul altfel –  în ultimii 10 ani, pentru abateri disciplinare, din sistemul judecătoresc nu a fost exclus nici un magistrat (nu mă refer la epurările de cadre realizate de comuniști). La fel, nici un judecător nu ajuns pe banca acuzațiilor pentru acte de corupție. Desigur, această statistică sau, mai exact, lipsa ei, poate fi interpretată diferit – fie că în sistem lucrează numai oameni de o rară onestitate, judecători care, în proporție de sută la sută, se ghidează de etica profesională și care nicio dată n-ar fi admis acte de corupție sau nu au comis grave încălcări disciplinare, fie că mecanismul de răspundere disciplinară nu funcționează și nu-și execută atribuțiile de autocontrol, pentru care a fost creat.

La sfârșitul lunii noiembrie a anului trecut, Parlamentul a adoptat Strategia de Reformare în Sectorul Justiției, iar la mijlocul lui februarie curent – și Planul de Acțiuni pentru implementarea acesteia. În conformitate cu aceste două documente strategice, am elaborat, în cadrul unui grup de lucru în care au participat de altfel și judecători, și reprezentanți ai societății civile, un pachet de proiecte legislative ce privesc sistemul judecătoresc. Pachetul respectiv a fost deja aprobat de Guvern și a fost prezentat Parlamentului. Aceste inițiative prevăd, printre multe altele, fortificarea eficienței activității inspectorilor judecătorești, excluderea responsabilității materiale a judecătorilor, ridicarea imunității magistraților bănuiți de săvârșirea unor acte de corupție, modificarea mecanismului de răspundere disciplinară, pentru soluționarea celor mai arzătoare probleme din activitatea Comisiei disciplinare. O modificarea substanțială a sistemului de control disciplinar va fi operată în cel mai apropiat timp, în conformitate cu prevederile Planului de acțiuni care ne obligă să prezentăm proiectul respectiv până la sfârșitul acestui an. În acest proiect de lege vom specifica cine e în drept să inițieze un dosar disciplinar, cine îl va examina și cine va lua decizia. Toate acestea pentru a face din Colegiul disciplinar nu doar o structură punitivă, ci și un instrument preventiv, care i-ar ajuta pe judecători să evite încălcarea normelor de etică profesională.

În Germania, țară a cărei experiența a fost analizată astăzi, judecătorii nu dispun de imunitate în cazul inițierii unor dosare penale. În principiu, de asemenea garanții judecătorii beneficiază doar în statele postsovietice. Și asta poate fi explicat nu doar prin scopul pus la baza reformei Justiției din aceste țări, cel de a asigura independența sistemului judecătoresc, dar și prin dorința de a-i proteja pe magistrați de un real pe atunci pericol al persecuției din partea Procuraturii, concepută ca unui din principalele instrumente represive ale regimului comunist, perioadă în care a fost cea mai influentă și puternică instituție de drept, cu mult peste influența și puterea de care dispunea în realitate sistemul judecătoresc ca atare. Astăzi lucrurile stau cu totul altfel – sistemul procuraturii a fost reformat, sunt asigurate drepturile omului în cadrul procesului penal, a fost adoptată Legea privind măsurile speciale de investigație. Pe lângă asta, experiența ne demonstrează că tentative de a influența o decizia vreunui judecător prin intermediul unui dosar penal împotriva acestui nu s-au produs în practică. Chiar dacă ar fi existat, asemenea încercări ar fi fost zădărnicite de garanțiile oferite în cadrul unui proces penal – fără dovezi convingătoare niciun judecător nu ar fi dat sancțiuni pentru interceptarea convorbirilor, percheziția sau arestul altui judecător. O asemenea tentativă a vreunui procuror s-ar întors imediat împotriva lui și l-ar fi costat cel puțin cariera.

În pachetul de legi pentru reforma sistemului judecătoresc pe care l-am pregătit, alături de alte măsuri, este prevăzută ridicarea imunității judecătorilor în cazul examinării unor infracțiuni de corupție. Criticii acestei modificări încearcă să argumenteze că în acest fel ar fi încălcat principiul independenței judecătorilor și că infracțiunile de corupție pot fi tratate prea larg.  Mai mult, se afirmă că ridicarea imunității pentru infracțiuni de corupție va permite procurorilor să persecute judecătorii.

Wrong!

Să nu uităm că în cadrul investigațiilor legate de infracțiuni de corupție săvârșite de judecători vor fi aplicate garanțiile generale ale respectării drepturilor omului – pentru realizarea unor măsuri speciale de investigație, pentru percheziționarea sau arestul unor magistrați va fi nevoie de autorizare din partea judecătorului de instrucție.  Pe lângă asta, legea stabilește clar lista infracțiunilor care pot fi tratate ca de corupție, mai larg ele nu pot fi interpretate. Suplimentar, chiar dacă am admite prin absurd că Procurorul General va reuși să instrumenteze un dosar arbitrar unui judecător – soluția finală va fi luată de instanța de judecată.

Rezumînd, eu sunt convins că ridicarea imunității pentru infracțiunile de corupție, inclusă în pachetul de legi remise Parlamentului, nu poate în niciun fel afecta interesele și independența unui judecător cinstit. Poate, însă, să ne ajute să combatem eficient corupția din sistemul judecătoresc, de pe urma căreia pătimește și societatea, dar și judecătorii înșiși, afectați în primul rând de nivelul excesiv al neîncrederii cetățenilor în Justiție. Acceptînd să li se ridice imunitatea pentru infracțiunile de corupție, judecătorii vor da un semnal foarte tare societății, că ei înșiși au încredere în sistemul judecătoresc. După aceasta, va veni și încrederea oamenilor.

Domnule Preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii, stimați judecători, reprezentanți ai puterii judecătorești,

Este o onoare şi un privilegiu pentru mine, în calitate de Ministru al justiţiei  să vă salut, pe toți cei  prezenți în această sală, la întrunirea anuală a judecătorilor. Vă adunați în acest format, în fiecare an, pentru a discuta cele mai importante probleme ce stau în fața corpului judecătoresc.  Si trebuie să recunoaştem, că avem despre ce discuta. Pe parcursul ultimilor 20 ani, asistăm la un proces, în care problemele în justiţie se genereează întro progresie geometrică. Ele sunt multe, unele -  foarte grave, altele întrun continuu proces de agravare. Am ajuns în locul din care se vede extrem de clar – starea de lucruri existentă nu mai poate fi tolerată.

Sistemul judecătoresc din Moldova trebuie reformat. Este un imperativ dictat de problemele existente în sector şi cerut de opinia publică, de cetăţenii ţării noastre, pe care judecătorii nu au cum să o ignore. Ba mai mult, judecătorii înșiși au nevoie de o schimbare calitativă, pe care trebuie să o simțiți atât din activitatea Dumneavoastră cotidiană, cât și din aprecierile pe care societatea o dă sistemului judecătoresc per ansamblu. Salariile magistraților sunt, desigur, sub  orice nivel al unui trai decent, numărul imens al dosarelor care-i revine fiecăruia dintre voi nu are cum să contribuie la realizarea unui act calitativ al justiției, iar timpul în care acestea sunt examinate în instanțe depășește uneori orice termeni rezonabili. Totodată, este cu desăvârșire lipsit de transparență procesul de selectare și promovare a judecătorilor, dar și a altor decizii ale organelor de autoadministrare judecătorească, iar abaterile disciplinare sunt pedepsite constant doar cu avertismente. Cel mai grav e, însă, că ÎNTREG SISTEMUL e privit drept corupt până în măduva oaselor. Asta este percepția majorității covârșitoare a cetățenilor simpli și trebuie tratată ca atare chiar dacă, şi asta este convingerea mea, este nedreaptă. Pentru că în acest sistem, o știu prea bine, lucrează suficienți profesioniști adevărați, care și-au dedicat viața acestei complicate și extrem de responsabile profesii, cu standarde morale pe care nu și-au permis să le coboare nicio dată, nici la locul de muncă, nici în viața lor privată. Și anume ei, oamenii onești, trebuie să lanseze acum o campanie de autoasanare în rândurile magistraților, fără nicio toleranță pentru cei care în numele legii săvârșesc fărădelegi, pătându-le lor bunul renume.

Reforma va fi realizată! Suntem condamnați la reușită, în pofida tuturor rezistențelor și piedicilor, de oriunde ar proveni ele. Fie că e vorba de interese obscure ale unor grupări economice, care au reușit până acum să vicieze profund funcționalitatea sistemului judecătoresc, fie că e vorba de anumiți reprezentanți ai sistemului care s-au pus în slujba acestor interese. Vom reveni, iar și iar, asupra tuturor proiectelor noastre invalidate recent sau cu ceva timp în urmă, sub un pretext sau altul, respectând toate obiecțiile rezonabile, pentru a le promova în Legislativ și a le aplica în practică.
Iar asta, pentru că este o decizie politică, adoptată de TOȚI deputații din Parlamentul Republicii Moldova, care au votat unanim pentru Strategia de Reformare în Sectorul Justiției. La începutul acestei săptămâni, Ministerul Justiției a expediat deja spre aprobare Guvernului setul de propuneri legislative ce vizează organizarea și funcționarea sistemului judecătoresc, în legătură cu implementarea primului pilon al Strategiei. E vorba despre un pachet de proiecte elaborat pe parcursul ultimului an în cadrul unui grup de lucru și care stabilește noi criterii – clare și transparente – de accedere și promovare în profesia de magistrat, un nou sistem de evaluare periodică a judecătorilor, precizează competențele Consiliului Superior al Magistraturii, cele ale președinților de instanțe și procedurile de examinare a încălcărilor disciplinare, reformulează noțiunea de imunitate și introduce noi funcții – de administrator, în fiecare instanță, și asistent, pentru fiecare judecător. De altfel, aceste pachet prevede și un nou statut pentru Adunarea generală a judecătorilor, cea de organ  de autoadministrare judecătorească.

Strategia cuprinde, însă, un spectru și mai larg de acțiuni necesare pentru reușita reformei. Vorbim și despre mărirea substanţială a salariilor judecătorilor, de trei ori în următorii cinci ani, reparația capitală a tuturor instanțelor judecătorești, construcția unui Palat național al Justiției, actualizarea programului de instruire continuă a judecătorilor, dar și implementarea tehnologiilor informaționale realizarea actului de justiție și activitatea cotidiană a judecătorilor.

În același timp (!), pe parcursul următorilor doi ani va fi reevaluată activitatea tuturor judecătorilor, conform noilor criterii – bazate nu doar pe cunoștințe, ci și pe rezultate, va fi revăzută procedura și efectele răspunderii disciplinare, introduse măsuri de transparentizare a tuturor deciziilor adoptate de organele de autoadministrare judecătorească și aplicat un larg și sistemic spectru de acțiuni anticorupție. Scopul acestora este de a le oferi judecătorilor onești, care își îndeplinesc plenar obligațiile de serviciu, garanția faptului că munca lor va fi recompensată pe măsură – cu un salariu pe potrivă și perspectiva unei cariere profesionale, cu stima și respectul colegilor și al întregii societăți, Dar, TOTODATĂ, urmărim să-i identificăm pe toți cei care nu corespund criteriilor necesare, nu fac față funcției pe care o dețin și care, în ciuda tuturor normelor etice și legale, aduc un prejudiciu imens nu doar propriei reputații de judecător, dar și întregului sistem judecătoresc.

Sunt perfect conștient că implementarea unor noi practici în sistemul judecătoresc nu e îndeajuns. Este mult mai important ca voi, oamenii care formează acest sistem, să renunțați la stereotipuri, comoditate sau solidaritatea prost înțeleasă – de clan, pentru a-i elimina singuri dintre rândurile voastre pe cei care nesocotesc Legea și bunul simț. Sistemul trebuie să se schimbe, și din interior, astfel încât să nu blocheze noile practici, ci dimpotrivă – să contribuie la funcționarea lor cât mai eficientă.

Părerea mea, şi sunt profund convins de aceasta, este că inițiativa reformei ar fi trebuit să apară anume din interiorul sistemului judecătoresc. Din Consiliul Superior al Magistraturii, din Asociația Judecătorilor, de la liderii acestui sistem care, în virtutea Legii sau a autorității cu care au fost învestiți, trebuiau primii să conștientizeze locul și rolul puterii judecătorești în fundamentul unei construcții statale și importanța acesteia pentru stabilitatea socială. De la cei care, înțelegând că doar prin propriile acțiuni pot schimba calitatea justiției în Moldova, că doar ei singuri sunt în măsură să reclădească cu adevărat încrederea cetățeanului în justiție, vor putea astfel să reabiliteze prestigiul profesiei de judecător. Anume o astfel de abordare ar fi dat dovada faptului că magistrații sunt cu adevărat reprezentanții uneia dintre puterile statului, cu spirit de inițiativă și capabili să-și rezolve propriile probleme. Din păcate, n-a fost să fie! De cele mai deseori, Consiliul Suprem al Magistraturii s-a complăcut într-o poziție defensivă, refuzând să-și asume orice responsabilitate și respingând sub orice pretext toate propunerile îndelung chibzuite și excelent argumentate de alții, limitându-se la discuții nesfârșite doar pe marginea unor probleme cum ar fi competențele președinților de judecătorii, dreptul Consiliului de a numi interimarii în instanțe sau nivelul salariilor pe care le primesc judecătorii de la Curtea Supremă de Justiție în comparație cu cei din judecătoriile de fond. La rândul ei, Asociația Judecătorilor nu a formulat nicio singură propunere pentru Strategia de Reformare în sectorul Justiției, Planul de Acțiuni pentru implementarea acesteia sau pachetul de proiecte ce privește organizarea și funcționarea sistemului judecătoresc. Niciuna dintre aceste instituții nu s-a manifestat nici ca inițiator al reformelor, nici ca lider în aplicarea acestora și nici ca apărător al intereselor corpului judecătoresc, eticii profesionale sau a principiilor după care ar trebui să funcționeze puterea judecătorească.

Cu toate acestea, nu voi obosi să repet că sistemul nu duce totuși lipsă de judecători cu inițiativă și responsabili. Am recepționat un șir de propuneri cu adevărat prețioase de la un șir de magistrați și președinți de instanțe, cărora vreau acum să le exprim aici recunoștința nu doar pentru contribuția lor la elaborarea acestor documente strategice, dar și pentru faptul că acum sunt convins – lucrurile pot fi și trebuie schimbate. Pentru că astfel mi-au reconfirmat că avem profesioniști cărora nu le este indiferent cum funcționează sistemul și ce cred oamenii despre judecători.

Pentru reușita tuturor acțiunilor cuprinse în Strategia de Reformare în Sectorul Justiției este necesar ca sistemul judecătoresc să-și formeze propriii lideri. Ca în interiorul acestui sistem să se formeze o masă critică de reformatori și atunci, vă asigur, o schimbare calitativă în percepția publică nu va întârzia să apară – cetățenii vă vor recompensa efortul cu un plus de încredere, de care astăzi ducem atâta lipsă.

În căutarea unor asemenea lideri, a unor adevărați reformatori, noi mizăm anume pe voi! Doar voi puteți determina Consiliul Superior al Magistraturii să devină un apărător dezinteresat al reputației judecătorilor. Sunteți în drept s-o faceți și pentru a reuși puteți crea noi asociații – pentru susținerea reformei, a tinerilor judecători, a judecătorilor din instanțele de fond, etc. Uniți-vă și organizați-vă pentru a putea vorbi într-o singură voce, în apărarea intereselor voastre și a întregii societăți, în numele adevăratei Justiții.

Noi toți, avem un scop comun – să edificăm în Moldova un sistem judecătoresc eficient și transparent, cu care s-ar putea mândri și cetățenii, și judecătorii învestiți cu încrederea acestora. Deveniți lideri ai intereselor acestei societăți și atunci vom reuși! Şi nu uitaţi: Succesul dumneavoastră este şi succesul Republicii Moldova.

Vă mulțumesc și vă urez succes.

Stimati colegi, va îndemn să examinați acest raport. Este informație foarte interesantă. Am să vin și cu o analiză ceva mai tîrziu.

RaportColegiulDisciplinar

Saptămâna trecută în Lituania a fost o situație excepțională: 4 judecători din două judecătorii din Kaunas (al doilea oraș după mărime) au depus concomitent cereri de demisie. A doua zi a apărut decretul Președintelui Lituaniei, prin care se adresează Consiliului judecătorilor (echivalentul Consiliului Superior al Magistraturii din Moldova) cu solicitarea de a da acordul pentru demiterea a 5 judecători: cei 4 care au depus cereri de demisie și încă unul, pentru fapte care compromit statutul de judecător.

În Lituania funcționează un sistem puțin diferit de numire și demitere a judecătorilor. La demiterea judecătorilor, Președintele țării ia decizia și se adresează Consiliului judecătorilor pentru aprobare. Dacă primește acceptul – semnează decretul de eliberare din funcție (În Moldova, CSM propune Președintelui țării eliberarea din funcție a judecătorului).

Ce sa întîmplat de fapt? Unul din judecători a nimerit în vizorul Serviciului special de investigații (instituție echivalentă cu CCCEC), care, în decurs de jumate de an au întreprins mijloace speciale de investigații. În privința judecătorului existau bănuieli rezonabile că este în legături compromițătoare cu colaboratorii serviciului vamal (unde activase și el anterior) și îi ajuta la examinarea cazurilor lor în instanțe. Cu autorizarea instanței de judecată, în biroul judecătorului a fost instalat echipament de interceptare audio și video. În jumătate de an nu au fost adunate suficiente dovezi pentru intentarea unui dosar penal, în schimb, suficiente pentru o procedură disciplinară. Și nu doar pentru judecătorul cu pricina, ci și încă pentru 4 colegi de ai săi. Înregistrările probează clar cum judecătorii intervin unul către altul pentru a obține sancțiuni mai ușoare pentru prietenii lor, care figurau în dosare administrative!

Serviciul special de investigații a transmis această informație Președintelui Consiliului judecătorilor. Conducerea acestui organ a organizat o deplasare în instanța de judecată din Kaunas. În rezultatul discuției, 4 judecători au depus cereri de demisie. Cu al cincilea judecător, cel de la care a pornit investigația, nici măcar nu au discutat.  Vineri, 3 februarie, Consiliul judecătorilor din Lituania urmează să examineze cererile de demisie a celor patru judecători și chestiunea de demisie pentru fapte incompatibile cu statutul de judecător pentru al 5-lea.  Astăzi (30 ianuarie) conducerea Consiliului judecătorilor din Lituania a organizat o conferință de presă, la care, Președintele Gintaras Kryzevicius a declarat: ”Această situație atestă că între judecători încă există relații neformale, de cabinet și trebuie apreciată ca o problemă evidentă. Judecătorul a încălcat una din cele mai importante prevederi a codului de etică a judecătorului – de a nu comunica între ei pe cazurile pe care le examinează și evident, de a nu urmări și de a nu obține interese personale sau de altă natură. Fiecare magistrat urmează să mediteze și să decidă, cum va proceda în viitor, dacă va fi abordat de un coleg de al său pentru a i se influența decizia judecătorească. Faptul că acești judecători vor părăsi sistemul, va spori transparența sistemului judecătoresc: Ține de datoria Consiliului judecătorilor de a transmite un mesaj foarte clar judecătorilor, că astfel de relații neformale reprezintă încălcări vădite ale Codului de etică a judecătorilor, care nu vor fi tolerate de Consiliul judecătorilor”.

Acum, imaginați-vă ce trebuie să se întîmple în Republica Moldova, pentru ca CSM să procedeze similar?! Vă invit să vă dați cu părerea.

P.S.

Vă rog doar, nu insistați pe clișeele de mai jos:

a)     instituțiile responsabile să lupte cu corupția trebuie să-și exercite atribuțiile;

b)    CSM nu doar că nu sare în apărarea judecătorilor care se compromit, dar preia inițiativa ca astfel de magistrați să nu se regăsească în sistem.

Promit să revin, după decizia Consiliului judecătorilor din Lituania din 3 februarie (decizie foarte previzibilă, printre altele).

Se pare că, mâine, Consiliul Superior al Magistraturii va examina totuși contestația judecătorului Nicolae Nogai la hotărârea ce îl privește a Consiliul Disciplinar al CSM din 7 octombrie. Chestiunea în cauză a fost inclusă pe ordinea de zi a ședinței CSM din 13 decembrie, după ce a fost amânată de două ori, din varii și prea puțin convingătoare motive, acum urmând să fie abordată în lipsa mea, ca membru din oficiu al Consiliului, în calitate de ministru al Justiției. Componenţa Consiliului fiind nominală, eu nu pot fi înlocuit de viceministrul Grosu.

De ce s-a tras până acum mâța de coadă  pot doar să presupun, dar s-ar putea să mi se ofere și o certitudine – în cazul în care magistratul cu pricina va fi scos de colegii lui de breaslă basma curată. Va fi, însă, certitudinea unei ”conspirații” în interiorul sistemului judecătoresc, care înțelege că Nogai nu e un simplu ”țap ispășitor”, care poate fi cedat pentru a închide gura lumii în cazul atacurilor raider și că lui ar putea să-i urmeze mulți alții care și-au făcut paravan din imunitatea judecătorească, folosind calitatea lor de ”oameni ai legii” pentru a săvârși nepedepsiți orice fărădelege.

Dar, ca să revenim la ”oile noastre”, fac o scurtă incursiune în istoria cazului. La începutul lui octombrie, Comisia Disciplinară a CSM constata că ”la examinarea cauzei, judecătorul Nogai Nicolae a admis violarea dispozițiilor art.22 alin(1) din Legea nr.544/1995 cu privire la statutul judecătorului și anume: lit. a) – încălcarea obligației de imparțialitate; lit. f¹) – încălcarea normelor imperative ale legislației; lit. h¹) – încălcarea termenelor … de transmitere a copiilor de pe acestea participanților la proces. Șirul de violări a normelor legale săvârșite la examinarea cererii Companiei ”Merchant Outpost Company” privind recunoașterea și executarea silită a Hotărârii Arbitrajului ad-hoc și emiterea încheierii din 30 iunie 2011, în ansamblu cu gravitatea acestor abateri permite Colegiului Disciplinar de ajunge la concluzia că judecătorul Nicolae Nogai compromite funcția de judecător, subminează autoritatea justiției și respectiv în privința lui urmează a fi aplicată cea mai dură sancțiune: propunerea de eliberare din funcția de judecător”.

Tot atunci, la începutul lui octombrie, după multe peripeții, lui Nicolae Nogai i-a fost retrasă imunitatea de judecător, pentru a putea fi cercetat penal.

Ce a urmat însă? A fost formulată propunerea de eliberare din funcția de judecător? Cum să nu! Ba mai mult, Nogai, pus deja sub urmărire penală, continuă să ”judece” ca în grădina lui la Curtea de Apel Bender, iar Consiliul Superior al Magistraturii se spală pe mâini, invocând pretinse vicii de procedură scoase din mânecă de diriguitorii Procuraturii Generale. De fapt, Consiliul Suprem al Magistraturii se comportă în acest caz ca un sindicat, dispus la orice compromis doar pentru a-l salva pe unul dintre membrii săi. Sau, altfel spus, o mână spală pe alta.

Despre ce fel de recâștigare a încrederii cetățenilor în actul Justiției putem vorbi  în asemenea circumstanțe?

Singurii care pot să infirme aceste supoziții ale mele sunt  membrii Consiliului Superior al Magistraturii. Doar printr-un comportament responsabil, în interesul întregii societăți și nu doar a celor proprii, ei pot demonstra că nu s-au transformat încă într-un clan, într-o castă privilegiată, fără nici un contact cu adevăratele probleme ale cetățenilor Republicii Moldova.

P.S.:  se prea poate ca examinarea contestării lui Nogai să fie, din nou, amânată. Nu tergiversarea este, însă, soluţia. Contestarea lui Nogai urmează a fi argumentat respinsă, motive pentru aceasta existând suficiente, iar Procuratura Generală urmează să accelereze urmărirea penală. Din 30 iulie au trecut deja cinci luni, timp în care ancheta este pe punct mort. Da, și chiar nu cred ca mai poate judeca oameni, fiind însăși “judecat”!

Este adevarat, nu este vorba de un demnitar moldovean şi nici de o instanţa judecătorească din Republica Moldova. S-a întîmplat recent în Romania, cînd Judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) au decis confiscarea unei parti in valoare de 4.081.676 lei (aproximativ un milion de euro) din averea fostului ministru al Economiei, Dan Ioan Popescu, pe care acesta nu a putut sa o justifice ca legal dobîndita. Fostul ministru are dreptul sa atace acesta decizie cu recurs in 30 de zile.

Acest precedent judiciar ne poate fi de un real folos şi în Republica Moldova. Constituţia noastră conţine o normă identitică cu cea din legea supremă a Romaniei în privinţa prezumţiei caracterului licit al averii dobîndite. Dacă hotărîrea va deveni irevocabilă, Curtea Constituţională ar putea avea un argument în plus, atunci cînd va decide dacă prezumţia caracterului licit al averii acoperă şi demnitarii care nu-şi pot justifica discrepanţele între venituri şi proprietate sau se limitează doar la cetăţenii obişnuiţi.

Mai jos, detalii despre decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie:

CONFISCAREA PRIMEI AVERI ILICITE, EXCEPTIE SAU O NOUA ERA?
15 Iulie 2011 – Radu Popovici

Judecatorii Inaltei Curti de Casatie si Justitie (ICCJ) au decis joi confiscarea unei parti in valoare de 4.081.676 lei (aproximativ un milion de euro) din averea fostului ministru al Economiei, Dan Ioan Popescu, pe care acesta nu a putut sa o justifice ca legal dobandita. Fostul ministru are dreptul sa atace acesta decizie cu recurs in 30 de zile.

Daca acesta decizie ramane definitiva, sotii Popescu trebuie sa vireze suma confiscata de instanta la bugetul de stat in termen de 30 de zile. In plus, ”judecatorii mentin sechestrul asigurator si obliga persoanele cercetate sa achite la bugetul de stat suma de 17.935 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de expert”, se arata in sentinta civila din 14 iulie 2011.
Hotararea instantei vine la capatul unui proces care a inceput in urma cu sase ani, in urma unei sesizari a procurorului general de la acel moment, Ilie Botos.

Precedent important pentru instantele din Romania

Laura Stefan, expert anticoruptie in cadrul Societatii Academice Romane (SAR), considera ca decizia instantei in cazul lui Dan Ioan Popescu este un precedent important intrucat confirma faptul ca averile nejustificate ale demnitarilor sau functionarilor publici pot fi confiscate in Romania chiar daca in Constitutie exista o prezumtie de dobandire licita a averii.

“Decizia ICCJ urmeaza legislatia in vigoare astazi si ultima decizie a Curtii Constitutionale care interpreteaza extrem de larg articolul 44, alineatul 8 din Constitutia Romaniei. Personal am sustinut inca din etapa de elaborare a legislatiei care sta la baza functionarii Agentiei Nationale de Integritate (ANI) ca exista posibilitatea confiscarii bunurilor pe care functionarii publici nu le pot justifica din perspectiva veniturilor lor legal obtinute pe durata mandatului. Decizia ICCJ confirma aceasta teorie si consolideaza dosarele pe care ANI le-a instrumentat si le-a trimis in fata magistratilor. Daca solutia va fi mentinuta si in eventuala cale de atac atunci putem spune ca ea reprezinta un precedent extrem de important pentru celelalte instante din Romania”, a precizat Laura Stefan.

Istoricul procesului

In 2005, fostul procuror general Ilie Botos a sesizat Comisia Speciala de Cercetare a Averilor de pe langa ICCJ cu privire la anumite discrepante intre veniturile si achizitiile fostului ministru Dan Ioan Popescu. Sase luni mai tarziu, Comisia de Cercetare a Averilor a admis cererea de verificare a lui Botos si a constatat ca in perioada 12 decembrie 2000 – 14 decembrie 2004 Dan Ioan Popescu si sotia sa, Elena Popescu, nu pot justifica legalitatea unor bunuri de 46.029.123.730 ROL, dobandite in perioada in care acesta a fost ministru, 12 decembrie 2000 – 14 decembrie 2004. Cauza a fost trimisa spre solutionare la ICCJ.

La data de 1 octombrie 2007, un complet format din trei judecatori a dispus inchiderea dosarului si ridicarea sechestrului asigurator de pe bunurile familiei Popescu. Numele celor trei judecatori: Florin Costiniu – presedinte, Carmen Sarbu si Constantin Branzan.

Parchetul a atacat hotararea la Completul de 9 judecatori. La data de 7 aprilie 2008, dupa doua termene, Completul de 9 a desfiintat decizia anterioara si a trimis dosarul la Sectia de contencios administrativ si fiscal a ICCJ pentru administrarea de probe si rejudecare.

Dupa 15 termene de judecata, la data de 30 iunie 2011, instanta a ramas in pronuntare si a amanat solutia pentru 14 iulie 2011. Prin sentinţa civilă 3932, ICCJ a admis sesizarea, constatand ca persoanele cercetate au efectuat cheltuieli nejustificate de 4.081.676,80 lei (950.000 de euro).

In timpul procesului, Dan Ioan Popescu a cerut recuzarea specialistului care a efectuat expertizele dispuse la proprietatile sale din Azuga.

Componenta completului care a decis azi confiscarea unei parti din averea fostului ministru: Emanuel Albu – presedinte, Iuliana Raciu si Carmen Ilie – judecatori.

Ce avere a strans DIP

Declaratia de avere a deputatului Dan Ioan Popescu, din decembrie 2006, mentiona urmatoarele:

- 5 apartamente in Bucuresti
- o casa de vacanta in Azuga
- 2 terenuri agricole in judetul Ialomita, in suprafata totala de 20 de hectare
- teren in Pantelimon (judetul Ilfov) in suprafata de 11.000 mp
- teren in localitatea Breaza in suprafata de 1.870 mp
- teren in Azuga in suprafata de 7.091 mp
- teren in localitatea Gruiu (Ilfov) in suprafata de 7.800 mp
- 2 terenuri in Bucuresti (intravilan) in suprafata totala de 10.000 mp.

Conform aceleiasi declaratii, DIP a vandut in 2006 un teren cu 300.000 euro (din care a primit doar un avans de 50.000) si avea in trei conturi bancare 120.000 euro si 100.000 RON. In acelasi timp, deputatul impreuna cu sotia aveau datorii la banci in valoare de 124.000 euro si 10 miliarde de lei vechi.

In 2006, Dan Ioan Popescu a castigat din salariu 44.000 RON de la Camera Deputatilor, sotia sa Elena a primit 417.000 RON, iar chiria apartamentelor le-a adus un venit de 52.000 de euro.

Ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, Mark Gitenstein, a declarat într-un interviu că o problemă-cheie a României este prezumţia din Constituţie, că toate proprietăţile sunt dobândite licit. El a atras atenţia că atât Legea fundamentală cât şi drepturile omului “nu sunt o licenţă pentru a fura”.

Constituţia noastră repetă norma constituţională romanească “Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă”. Romanii, lucrează la un text nou al Constituţiei şi îşi propun să renunţe la sintagma “Caracterul licit al dobîndirii se prezumă”, or este o piedică enormă în lupta cu corupţia. Din cite am aflat, anul trecut cînd se lucra la un text al noii Constituţii moldoveneşti, o propunere similară a fost respinsă de marea majoritate a politicienilor-membri ai comisiei de elaborare a noii constituţii.

Am decis sa abordez altfel problema. Am solicitat Curţii Constituţionale să interpreteze această sintagmă, cu scopul de a stabili, dacă Constituţia noastră înţelege să ofere demnitarilor şi funcţionarilor publici acelaşi grad de protecţie ca şi cetăţenilor simpli în aplicarea prezumţiei caracterului licit al averii dobîndite. În opinia mea, averea demnitarilor dobîndită în timpul mandatului în slujba statului trebuie altfel monitorizată decît în cazul cetăţenilor simpli. Funcţionarii sunt plătiţi din bani publici şi de cele mai multe ori, salariul reprezintă unica sursă de venit a lor. Discrepanţele mari între salariile şi averile unor funcţionari ar trebui investigate. Însă, interpretarea rigidă a normei constituţionale, împiedică folosirea unor instrumente eficiente de depistare, investigare şi sancţionare a cazurilor de corupţie, care se aplică cu succes în alte state. Nu putem lupta cu corupţia doar vorbind despre faptul că ea există. Dacă admitem că funcţionarii sunt protejaţi altfel decît cetăţenii simpli, atunci, în cazul diferenţelor mari dintre venituri şi avere, se poate inversa sarcina dovezii. Funcţionarul va trebui să dovedească că averea a fost dobîndită licit. Dacă nu reuşeşte – averea se consideră dobîndită ilicit şi urmează a fi confiscată.

Insist să fiu înţeles foarte clar, că prezumţia de dobîndire licită trebuie să primeze şi în continuare, dar consider că trebuie să existe o abordare diferenţiată dacă vorbim despre averea dobîndită de un funcţionar în timpul serviciului public şi averea unui cetăţean obişnuit.

Sper că interpretarea pe care o va da Curtea Constituţională ne va ajuta să putem merge mai departe în crearea unor mecanisme eficiente şi transparente de control a averilor funcţionarilor şi demnitarilor.

P.S. Am pornit de la o abordare diferită în aplicarea art.10 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în privinţa oamenilor simpli vs. politicieni. Ultimii, trebuie să admită o imixtiune mai largă în viaţa lor, or trebuie să fie sub controlul societăţii.
Sesizarea poate fi văzută aici