Despre inamovibilitatea judecătorilor

“Inamovibilitatea se pare ca ar fi unica garantie a libertatii unui magistrat. Dar trebuie sa ne intelegem de la inceput, aceasta libertate nu e acordata magistratului pentru a trai o viata individuala independenta in corpul social, ci aceasta libertate, cu garantia inamovibilitatii, avand o misiune de inalta noblete umana, trebuie sa asigure, la randul ei, libertatea altora.
Puterea de care dispune un magistrat e atat de mare incat daca i se asigura prin inamovibilitate si libertatea de constiitna si de judecata, fara garantiile unei temeinice pregatiri juridice si fara aceasta servitute in intereseul colectivitatii umane, ar ajunge sa creeze din magistrat un mic, dar periculos dictator.
Libertatea nu incape in orice suflet. Sunt suflete servile din nastere, care nu stiu sa pretuiasca libertatea, unicul sens al existentei umane.
Cine are suflet servil, nu are ce cauta in magistratura. A fi magistrat nu inseamna a fi functionar si, mai ales, functionar obedient si complice al executivului arbitrar si fara control. Spuneam candva – si rog pe cititor sa inlocuiasca notiunea de jurist cu cea de magistrat, in ce voi cita acum:
A fi jurist, inseamna a fi uman. Eu nu am cunoscut pana acum un jurist mizantrop, dupa cum nu pot intelege nici pe magistratul care are voluptatea sadica de a condamna cu orice pret.
Dreptul de a judeca – atribut divin – nu s-a conferit oamenilor decat in masura in care au dovedit ca au o intelegere indulgenta a greselilor omenesti si ca indeplinesc aceasta misiune cu acel infinit regret al marilor pedagogi, care sunt siliti sa pedepseasca pe cei mai buni elevi, din grija si nevoia de a-i indrepta.
Sub regimurile dictatoriale, adica regimurile bunului plac, s-au verificat adevaratii magistrati, nascuti a fi magistrati.
Unii dintre ei s-au ridicat cu prilejul interpretarii si aplicarii unor legi absurde si aspre, as putea sa le numesc, cu prilejul unor legi criminale, de ura si de prigoana impotriva oamenilor, la nivelul marilor judecatori ai trecutului.”
Aceste gînduri  au fost expuse în perioada interbelică şi aparţin vestitului avocat roman Hurmuz Aznavorian (1988 – 1961) Punkt
inspirat de Ana-Maria PUIU
This entry was posted in Ginduri. Bookmark the permalink.

3 Responses to Despre inamovibilitatea judecătorilor

  1. aceasta este latura filosofica a ceea ce inseamna a fi MAGISTRAT, si pe care nu o gasim la fiece Magistrat fie din RM fie chiar si din alte state. La noi in RM la institutiile unde se preda dreptul din pacate nu se atrage atentia la obiecte de studiu precum Filosfia Dreptului, etica , si nu stiu poate daca dorim schimbarea ar fi bine sa atragem atentia la formarea juristilor si la acest aspect important.

  2. Oleg Efrim says:

    @Sergiu – la capitolul formarea juriștilor avem carențe în mai multe domenii. nu e latura filosofica – asta sunt cerințele pentru orice magistrat. din păcate, realitatea e alta și e tristă

  3. sabina says:

    Zilele astea citeam ceva si am dat peste un gind tare interesant. Mi-am adus aminte de aceasta postare despre “inamovibilitatea judecatorilor”….de a putea fi umani, de a judeca ca omeni nu ca dumnezei, de a da pedepse doar prin prisma intelegerii greselilor omenesti …pai, intrebarea care m-a pus pe ginduri…ce s-ar intimpla daca “judecatorii ar fi si calaii care taie capuri?oare pedepsele nu ar fi mai blinde?”, iar ei mai umani!?Intrebarea nu imi apartine..dar care reitereaza undeva cele spuse de Hurmuz Aznavorian si lasa raspunsurile deschise 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *