Dragoste de “interimat”: să stăm strîmb și să judecăm drept

Constat o dragoste deosebită față de interimat!  Din 2009 am avut Președinte interimar de țară (3 ani), Președinte interimar al CSJ, Președinte interimar la CSM, Procuror general interimar. Lista poate fi extinsă.

Astăzi, un grup de deputați liberali au solicitat Curții Constituționale o interpretare a Constituției, în sensul că după demiterea Guvernului prin retragerea încrederii acordate, Președintele țării ar fi obligat să numească un Prim-minisru interimar, altul decît cel în exercițiu. Se vrea “interimat” și la Guvern.

Sesizarea abundă în texte despre răspunderea politică a Guvernului în fața Parlamentului. O bună parte din aceste texte sunt în afara oricăror discuții. Însă,  răspunderea politică în fața legislativului, retragerea încrederii pentru Guvern și motivele care au stat la baza deciziei eminamente politice de votare a moțiunii de cenzură, încetează să ne mai intereseze din moment ce Guvernul a fost demis. Întrăm pe un tărîm exclusiv juridic atunci cînd vorbim despre continuitatea activității Guvernului.

Art.103 din Constituție spune că Guvernul care a fost demis pentru retragerea încrederii de către Parlament activează pînă în ziua depunerii jurămîntului de către membrii noului Guvern. Așa este stabilit și în Decretul Președintelui din 8 martie 2013. Așa a fost și în cazul Guvernului Sturza, demis tot prin moțiune de cenzură. Așa a fost în cazul tuturor Guvernelor pe care le-a avut Republica Moldova, care au activat pînă au intrat în funcție noii membri ai Cabinetului.

Acum că am stabilit cit timp ramîne în funcție un Guvern demis, să vedem cine sunt membri ai Guvernului. Potrivit art. 98, Guvernul este compus din Prim-ministru, prim-viceprim-ministru, viceprim-miniștri, miniștri și alți membri desemnați prin lege. Adică, alături de toți ceilalți membri ai Guvernului și Prim-ministru urmează să desfășoare activitatea pînă în ziua depunerii jurămîntului următorului Guvern, conform art.103 din Constituție.

De unde atunci aceste solicitări de numire a unui Prim-ministru interimar, altul decît cel în exercițiu? Amintesc că primul care a sonorizat această cerință a fost deputatul Sergiu Sîrbu, încă pe 5 martie, la scurt timp după votul din Parlament. Peste ceva timp, aceeași solicitare vine din partea liderului liberal. Ambii fac referință la două hotărîri ale Curții Constituționale, una din 1999 și alta din 2000. Din aceste hotărîri rezultă că în cazul demisiei Prim-ministrului, Președintele Republicii Moldova este obligat să desemneze un Prim-ministru interimar din rîndul celorlalți membri ai Guvernului.

Dacă citim doar hotărîrea Curții Constituționale din 1999 pare să fie evident – Președintele țării este obligat să numească un interimar. Ce este greșit? Atît domnul Sîrbu cît și deputații liberali care au semnat sesizarea de interpretare a Constituției omit să spună un lucru important:

Normele din Constituție de la art.100 și 101 au fost modificate în iulie 2000, adică după ce au fost pronunțate ambele hotărîri de interpretare la care se face referință în sesizare. Pînă la modificare, Președintele țării era obligat să numească un Prim-ministru interimar în cazul demisie acestuia, DEMITERII, decesului, incompatibilității lui cu funcția sau în caz de imposibilitate de exercitare a atribuțiilor. După reforma constituțională, art.101 limitează interimatul la 2 situații: a) deces și b) imposibilitatea exercitării atribuțiilor.

Cu decesul totul este clar. Imposibilitatea exercitării atribuțiilor se referă la capacitatea omului care este Prim-ministru de a exercita atribuțiile. Adică, dacă este bolnav o anumită perioadă, spre exemplu. Imposibilitatea nu se referă la întinderea atribuțiilor unui Guvern în exercițiu și nici la motivele care au stat la baza votului politic de retragere a încrederii. Și dovada o avem tot în art.101 din Constituție, care spune că interimatul încetează dacă dispar motivele de imposibilitate de exercitare a atribuțiilor și Prim-ministrul își reia activitatea în Guvern.

Nu suntem în prezența unuia din cele 2 temeiuri de desemnare a Prim-ministrului interimar. De ce atunci se insistă? Cred ca de la dragoste de “interimat” ni se trage…

This entry was posted in Uncategorized. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *