MĂ VEZI? Așa e că bine ne-am ascuns?!!!!

“În Republica Moldova nu există judecători condamnați pentru acte de corupție, pentru că… nu avem astfel de judecători”… Așa începe un interviu acordat de dl. Visterniceanu, președinte interimar al Consiliului Superior al Magistraturii. A fost dificil să accelerez turațiile toleranței mele pentru a putea citi pînă la capăt aceste afirmații. Ba mai mult decît atît, m-am simțit lipsit de scopuri pentru care atît de mult pledează acest Guvern, de a avea o justiție incoruptă și neservilă unor interese înguste. Or, toate aceste inițiative pe care le promovăm cu atîta dificultate ar fi lipsite de sens și rațiune dacă  fenomenul nu ar exista în justiție și ar fi doar o imaginație efemeră a cetățenilor. Da, exact acei cetățeni care, conform sondajelor de opinie, cred aproape în orice speranță de viitor, dar mai puțin în justiție. Acum nu deschid parantezele care sînt cauzele bine știute ale acestei situații (asta ca să nu mă repet) și nici  care sînt grupurile țintă ale acestor sondaje (au simțit pe viu sau nu justiția în vreo instanță din țară). În acest context, este absolut irelevant. Relevant rămîne doar această percepție generală de neîncredere în justiție, față de care trebuie să luăm atitudine proactivă ÎMPREUNĂ cu cei care fac justiție.

Susțin ideea expusă în interviu, corupția este un fenomen social. În acest context, mai adaug, este un fenomen universal. Acest fenomen continuă să fie cel mai discutat subiect în toate societățile contemporane și ne-am dori ca Moldova să fie o fericită excepție. Din păcate, excepție ar rămîne capacitatea unora de a nega lucruri evidente și de a transforma viciile acestei societăți în virtuți.

“Noi suntem juriști și lucrăm cu faptele”, mai precizează Președintele interimar al Consiliului Superior al Magistraturii. Exact pentru că sîntem mai toți juriști în această țară, “le-ar place unora” să se ascundă după cele mai generale principii de drept pentru a justifica inexistența anumitor FAPTE. Aici mă refer la principiul prezumției nevinovăției al magistraților presupuși că ar fi săvîrșit acte de corupție. Interesant ar rămîne totuși cum interpretăm același principiu atunci cînd a fost posibilă demiterea unui întreg Guvern prin moțiune de cenzură pentru suspiciuni de corupție? Același principiu nu e aplicabil membrilor unui Guvern, însă ar fi aplicabil corpului de magistrați. Asta ar fi logica expunerii.

„Este o poziție expusă de mass-media. În viziunea mea, dacă omul are posibilitate să își procure o astfel de casă sau mașini și dacă este legal, de ce am pune la îndoială acest lucru. Dacă aveți probe care confirmă că el le-a obținut ilegal, demonstrați asta organelor abilitate și acel judecător va sta acolo unde trebuie să stea. Dar, atâta timp cât acest lucru nu a fost demonstrat, nu pot aprecia altfel. Unul a avut posibilitate și și-a făcut casă mai mare, altul nu și-a făcut. Da, scrie mass-media despre aceste cazuri, dar care e soluția? Ce ar trebui să facem noi cu acești judecători?”

Soluția este una dintre cele mai simple – instituţiile statului responsabile de prevenirea şi combaterea acestui fenomen ar trebui să fie creative în identificarea de noi soluţii, astfel încît corupţia să devină o activitate riscantă şi nu un mod de viaţă. În acest context, reiterez o sesizare anterioară adresată Curții Constituționale privind interpretarea normei constituționale: “Averea dobîndită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobîndirii se prezumă”. În anul 2011, am solicitat Curţii Constituţionale să interpreteze această sintagmă, cu scopul de a stabili dacă Constituţia noastră înţelege să ofere demnitarilor şi funcţionarilor publici acelaşi grad de protecţie ca şi cetăţenilor simpli în aplicarea prezumţiei caracterului licit al averii dobîndite. În opinia mea, averea demnitarilor dobîndită în timpul mandatului în slujba statului trebuie altfel monitorizată decît în cazul cetăţenilor simpli. Funcţionarii sunt plătiţi din bani publici şi, de cele mai multe ori, salariul reprezintă unica sursă de venit a lor. Discrepanţele mari între salariile şi averile unor funcţionari ar trebui investigate. Dar, interpretarea rigidă a normei constituţionale împiedică folosirea unor instrumente eficiente de depistare, investigare şi sancţionare a cazurilor de corupţie, care se aplică cu succes în alte state. Nu putem lupta cu corupţia doar vorbind despre existența ei. Dacă admitem că funcţionarii sunt protejaţi altfel decît cetăţenii simpli, atunci în cazul diferenţelor mari dintre venituri şi avere se poate inversa sarcina dovezii. Funcţionarul va trebui să demonstreze că averea a fost dobîndită licit. Dacă nu reuşeşte – averea se consideră dobîndită ilicit şi urmează a fi confiscată. Decizia Curții Constituționale însă, ne-a determinat să venim cu un pachet masiv de inițiative legislative: lipsirea magistraților de imunitate pentru actele de corupție, introducerea testelor de integritate, testarea la poligraf a celor noi admiși în profesie, înăsprirea sancțiunilor penale pentru infracțiunile de corupție, introducerea confiscării extinse a averilor dobîndite ilegal, pedepsirea penală a îmbogățirii ilicite etc. Sigur, nu ne vom opri aici, vor mai urma și altele: instituirea unui nou mecanism de răspundere disciplinară a judecătorilor, confiscarea civilă etc.

Din perspectiva vulnerabilităţii faţă de fenomenul corupţiei, dar şi a impactului social, sectorul justiţiei rămîne a fi unul dintre cele mai sensibile şi vizibile domenii în acest sens. Necesitatea de a elabora şi a implementa un set de politici adecvate de prevenire şi combatere a corupţiei în acest sector este imperativă. Toate astea, pentru a scoate din zona de confort pe cei care se simt prea confortabil de a da vina pe presa care difuzează cazuri de presupuse acte de corupție lipsite de condamnări, și de aplicabilitatea prea confortabilă (o repetare asumată) a principiului prezumției de nevinovăție.

În final, vreau doar să aduc aminte că Femida este legată la ochi nu pentru a se lipsi să vadă nelegiurile, dar pentru a judeca echitabil și imparțial. Trebuie să ne asumăm eșecurile, pentru că numai atunci oferim mai multă credibilitate și sinceritate în a convinge pe ceilalți că schimbarea nu doar se vrea, dar se poate și face. Trebuie să se vrea și din interiorul sistemului judecătoresc, or nimeni nu poate atenta la independența acestuia. În acest sens, îmi permit analogia: cînd un om este bolnav de o dependență, tratamentul medicamentos își face efectul doar atunci cînd pacientul acceptă că e bolnav și își dorește vindecarea.

P.S. Din 2009, au fost demiși sau au plecat benevol peste 80 judecatori. Aceasta reprezintă 20% din tot corpul judecătoresc. Abia începem să vedem apariția agenților schimbării, care vin să transforme sistemul din interior. Vă îndemn să oferiți sprijin pentru schimbări.

This entry was posted in Ginduri. Bookmark the permalink.

5 Responses to MĂ VEZI? Așa e că bine ne-am ascuns?!!!!

  1. Tudor says:

    Degeaba ati incercat sa inversati prezumtia nevinovatiei si tot degeaba incercati sa limitati consecintele esecului suferit daca nu ati putut in 4 ani sa combateti coruptia acolo unde ea incepe: la institul de justitie…. Se poate de scarpinat limba mult, dar pina cand judecatorii vor accède la aceasta functie cu ajutorul la 10.000 euro, sa ma f** in asa justitie si in asa lupta cu coruptia

    • Serj says:

      “pina cand judecatorii vor accede la aceasta functie cu ajutorul la 10.000 euro” – Mai bine nici că se putea spune… și cei care primesc licența de avocați cu bani la fel mănâncă statu ista de bani, împreună cei care iau decizia cui să-i dea licență, cui să nu-i dea.. Ținem minte bine știrea cu lucrările la care au fost schimbate coperta cu locul ca să treacă de test un bou prost, când cel care a scris lucrarea s-a ales cu nimic.

  2. Motarschi says:

    Dle Efrim, in vederea #sprijinirii schimbarilor in sistemul judecatoresc#, tocmai am finisat o sesizare pe numele Dvs. si a altor membri CSM vizavi de actiunile ilegale ale unui complet de 3 judecatori de la CACh si
    un grefier. Sa vedem ce masuri vor fi luate…

  3. Pingback: Decizie CSJ: Legea civilă de procedură NU este RETROACTIVĂ | Corneliu Gandrabur

  4. Pingback: Decizie CSJ: Legea civilă de procedură NU este RETROACTIVĂ | VOXPUBLIKA

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *