Despre inamovibilitatea judecătorilor

“Inamovibilitatea se pare ca ar fi unica garantie a libertatii unui magistrat. Dar trebuie sa ne intelegem de la inceput, aceasta libertate nu e acordata magistratului pentru a trai o viata individuala independenta in corpul social, ci aceasta libertate, cu garantia inamovibilitatii, avand o misiune de inalta noblete umana, trebuie sa asigure, la randul ei, libertatea altora.
Puterea de care dispune un magistrat e atat de mare incat daca i se asigura prin inamovibilitate si libertatea de constiitna si de judecata, fara garantiile unei temeinice pregatiri juridice si fara aceasta servitute in intereseul colectivitatii umane, ar ajunge sa creeze din magistrat un mic, dar periculos dictator.
Libertatea nu incape in orice suflet. Sunt suflete servile din nastere, care nu stiu sa pretuiasca libertatea, unicul sens al existentei umane.
Cine are suflet servil, nu are ce cauta in magistratura. A fi magistrat nu inseamna a fi functionar si, mai ales, functionar obedient si complice al executivului arbitrar si fara control. Spuneam candva – si rog pe cititor sa inlocuiasca notiunea de jurist cu cea de magistrat, in ce voi cita acum:
A fi jurist, inseamna a fi uman. Eu nu am cunoscut pana acum un jurist mizantrop, dupa cum nu pot intelege nici pe magistratul care are voluptatea sadica de a condamna cu orice pret.
Dreptul de a judeca – atribut divin – nu s-a conferit oamenilor decat in masura in care au dovedit ca au o intelegere indulgenta a greselilor omenesti si ca indeplinesc aceasta misiune cu acel infinit regret al marilor pedagogi, care sunt siliti sa pedepseasca pe cei mai buni elevi, din grija si nevoia de a-i indrepta.
Sub regimurile dictatoriale, adica regimurile bunului plac, s-au verificat adevaratii magistrati, nascuti a fi magistrati.
Unii dintre ei s-au ridicat cu prilejul interpretarii si aplicarii unor legi absurde si aspre, as putea sa le numesc, cu prilejul unor legi criminale, de ura si de prigoana impotriva oamenilor, la nivelul marilor judecatori ai trecutului.”
Aceste gînduri  au fost expuse în perioada interbelică şi aparţin vestitului avocat roman Hurmuz Aznavorian (1988 – 1961) Punkt
inspirat de Ana-Maria PUIU
Posted in Ginduri | 3 Comments

A Good Year: Человека учат не победы

Мужчина должен принимать свои поражения с тем же изяществом с каким празднует свои победы. Человека учат не  победы. Часто проигрыши становятся источником мудрых  мыслей, в числе которых и та что побеждать, намного  приятней. Жизнь таковa, что поражений не избежать. Но надо стараться, чтобы они не стали правилом!

E una din lecţiile oferite micului Max Skinner de unchiul său Henry în filmul meu favorit “A Good  Year”.  Îmi place mult acest gînd. Din păcate, ajungem să conştientizăm cam pe la  aceaşi virstă, la care este personajul din film. Avem si noi “vorbe cu tîlc” , de genu’ “orice  şut în fund este un pas înainte”. Asta cu condiţia, că poţi însuşi lecţia, că poţi învăţa din  propriile greşeli. De cele mai dese ori însă, obişnuim să găsim vinovat de greşelile  noastre sau de propriile insuccese persoane terţe, împrejurări sau cataclisme:) Aşa e  mai simplu, însă, îndepărtează schimbarea care se cere, îndepărtează acele gînduri  înţelepte, care te pot ajuta să eviţi transformarea eşecului în regulă. Atît Punkt

Foto

Posted in Ginduri | 6 Comments

OMU’ care a “făcut” 4 Parlamente in 5 ani!

A fost desemnat la CEC din partea PCRM. A fost “huiduit” de democrați în parlamentarele din 2005, din aprilie 2009, din iulie 2009. În alegerile din noiembrie 2010, a venit deja rîndul comuniștilor să-l învinuiască de falsificarea alegerilor.

Este leader desăvîrșit în echipa CEC, a cărei performanță nu o va repeta nimeni. În mod normal, pentru 4 scrutine parlamentare, ai nevoie de 16 ani:). Au organizat tot ce prevede Codul electoral – de la alegeri locale pînă la referendum constituțional. A primit ceas de la Voronin și a fost amenințat cu 25 ani puscarie de un coleg a ex-presedintelui.

Las de o parte afinitatea care ne leagă și constat, că nu mor caii când vor câinii!

Atît Punkt
Poza Daylife.com

Posted in Ginduri | 8 Comments

AM CU CE!!!!

Fiul lui Oleg Efrim nu vrea ca tatăl său să fie trântor, vrea un Ferarri, iar ca să trăiești veșnic trebuie să nu mănânci mult și să stai cu spatele drept

Fiul lui Oleg Efrim, viceministrul Justiției și al Violetei Marian, ex-solista trupei ”Fresh”, la cei 5 ani ai săi a făcut o pasiune pentru mașini și știe deja ce vrea să fie când va crește mare. Paul Efrim vrea să fie pilot de curse și să conducă un Ferrari, pentru că e cea mai rapidă mașină, are trei prietene și le iubește pe toate la fel și face mușchi pentru că un bărbat adevărat trebuie să apere fetele.

Despre tatăl său, micul Paul spune că nu vrea să fie un trântor, așa ca și cei din stupii de albine. ”Tata stă la Ministerul Justiției și învață. Nu știu ce, dar învață ceva. El nu știe nici măcar un cântec, dacă ar cânta l-aș asculta. Eu îl ascult pe Dan Balan”, a spus fiul viceministrului în cadrul emisiunii ”Ascultă-mă” de la CTC.

Deși are doar 5 anișori, Paul nu vrea să fie bătrân, pentru că ”dacă ești bătrân ești mort”. Crede că pentru a trăi veșnic nu trebuie să mâncăm mult, nu trebuie să ne punem ochelari atunci când suntem mici, bărbații să nu-și vopsească buzele, trebuie să stăm cu spatele drept, să nu ne prostim, să nu ne tundem părul când deja e tuns, să nu ne lăudăm și să fim ascultători mereu.

Vezi mai jos emisiunea:

Sursa UNIMEDIA

Posted in Personale | 2 Comments

Buletin A4. Dreptul constituțional la vot versus formalismul necesar

Am urmărit în ziua scrutinului cu mare atenție votul concetățenilor din afara țării. A fost o mobilizare extraordinară a diasporei, care a dat peste cap toate așteptările, atît a celor sceptici, cît și a guvernului. Soluția inventată de CEC, cu votarea pe hîrtie A4, pe lângă faptul că a “salvat sufletele” membrilor comisiilor electorale unde s-au terminat buletinele de vot, ridică cîteva întrebări foarte interesante, din punct de vedere a dreptului constituțional. Chiar dacă numărarea lor nu poate influența rezultatul final al alegerilor…

La o abordare formalistă și simplistă, totul este clar. Votarea se face cu buletine de vot de modelul aprobat. Neacceptarea acestor buletine, este solutia cea mai simplă în situația creată, chit că putem face referință la o groază de norme legale, care vor justifica decizia.  Ce facem însă cu voința a celor 919 de oameni, care, au ieșit pe 28 noiembie 2010 să-și realizeze dreptul constituțional la vot? Ce facem cu prevederile constituționale, care stabilesc că Voinţa poporului constituie baza puterii de stat. Putem face abstracție de voința acestor oameni, doar pentru faptul că ambasadorii locali nu au fost capabili să estimeze numărul de oameni, care se vor prezenta la urne? Ce se întimpla în cazul în care votau pe hîrtie A4 nu 919 oameni, ci 17500?

Înțeleg că CEC nu găsește suficiente motive pentru a contabiliza  voturile exprimate pe hîrtie A4. Eu aș face acest lucru! Și aș încerca să susțin la Curtea Constituțională, că posibilitatea realizării dreptului constituțional la vot, trebue să primeze asupra tuturor formalităților, cu condiția că sufragiul a fost universal, egal, direct, secret şi liber exprimat.

Este interesantă poziția Înaltei Curți în speță. Și chiar dacă, ca și verdict final voturile nu vor fi acceptate, cel puțin Curtea Constituțională va trebui să facă o analiză. Ba chiar, poate și o adresă Parlamentului, prin care să indice asupra necesității  completării legislației, pentru a nu admite astfel de situații la următoarele alegeri. Atit Punkt

Posted in Ginduri | 20 Comments

Reforma avocaturii: Un succes al Guvernului care nu poate fi digerat de opozanţi!

Inclusă in programul de guvernare, ca parte a reformei in justiţie. Începută imediat după desemnarea Guvernului. Realizata cu greu, inclusiv datorită obstrucţionarii din interiorul alianţei. Promulgată cu o intirziere, care pare cel puţin stranie.

Well. S-a facut!

A fost considerată de experţi straini drept “un mare pas inainte” și indiscutabil, reprezintă o realizare a Guvernului in reformarea justiţiei. Aşa cum însă, succesele guvernului nu pot să bucure opoziţia, iar orice reformă deranjeaza, în special pe cei vizaţi(or trebuie să se conformeze unor noi exigenţe), se încearcă blocarea ei. Tentative au fost făcute pe toată durata procesului de adoptare a legii. Acum, a mai rămas ultima redută – Curtea Constituțională, care urmează să examineze o sesizare a comuniștilor.

Miezul acestei reforme ține de fortificarea instituției avocaturii, care, așa și nu a devenit un actor important la înfăptuirea justiției pe durata ultimilor 20 ani. Alături de alte prevederi importante, cea care a deranjat foarte multă lume ține de excluderea persoanelor necalificate din sistemul de reprezentare în fața instanțelor de judecată. A fost posibil prin împuternicirea exclusiv a avocaților de a apărea în fața judecătorilor. Rațiunea, a fost una cit se poate de simplă: toți cei care întrunesc condițiile de a deveni avocat (adică, sunt cel puțin juriști) vor putea lua licența de avocat în perioada de 1,5 ani de pînă la intrarea acestor norme în vigoare. Cei care nu au studii juridice (și apriori nu pot oferi asistență juridică), ci doar abilități de a discuta cu judecătorii și de a face aranjamente, se exclud automat din sistem. Alături de instituirea obligației avocatului de a participa la cursuri de instruire continuă și de schimbări structurale a organelor de autoadministrare, care sunt chemate să fortifice Baroul, rezultatul scontat nu trebuie să întîrzie.

Nu am inventat nimic nou, prin acest sistem. În toată lumea civilizată, asistența juridică în fața Curților o oferă exclusiv avocații. În foarte multe țări din lume, toate (!) serviciile juridice se oferă exclusiv de avocați. Doar cei care vin din URSS păstrează vechea moștenire. Acum rămîne să credem, că Înalta Curte nu ne va trimite Back to USSR. Sper în clarviziunea judecătorilor acestei ultime instanțe, or, nu poate fi contrar drepturilor omului o stare de normalitate, unanim acceptată în țările Uniunii Europene. Atit Punkt

Posted in Ginduri | 1 Comment

EU PRIVESC PRIVESC.EU

Nu inţeleg, cum s-a întîmplat, că acum 1 an în urmă nimeni nu a strigat “Moldova, acum ai “Privesc.Eu”?! Or, acum un an, toată lumea era moartă de curiozitate, ce se întîmplă peste tot. După o lungă perioadă de timp, oamenii au putut sa vadă în direct, ce se întîmplă în parlament. Sau, în regim real, să vadă conferinţele de presă, făra să aştepte Ştirile Pro Tv de la 20.00. Şi asta, fără să te îndepărtezi de birou.

A trecut, nu ştiu cum, pe neobservate, pentru toţi cei care azi apreciază liberalizarea pieţei mass-media. În pofida acestui fapt, nişte tineri ingenioşi au realizat o idee, care a contribuit şi ea, la schimbare.

Să vă aducă satisfacţie ceea ce faceţi. Cînd entuziasmul va fi pe sfîrşite, proiectul să vă bucure cu venituri fabuloase, astfel încît să nu vă încumetaţi să vă lasaţi de el!

www.privesc.eu Atît Punkt

Posted in Uncategorized | 2 Comments

Vinul care trece ”testul politic”

Moldovenii au mituri. Multe. Unul din ele, e că avem cel mai bun vin din lume.  Nu vreau să povestesc ce cred despre acest mit. Vinurile din poze sunt întruchiparea vinului excelent. Sunt vinuri, care pot trece inclusiv si ”testul politic” al rușilor. Mitul despre vunurile moldovenești, dacă și are dreptul la viață, poate începe de la Etcetera și Equinox. Bravo Constantin Stratan! Bravo Alexandru și Igor Luchianov!
Atît Punkt

Posted in Uncategorized | 17 Comments

Puterea avocaţilor, avocaţii puterii sau…avocaţii la putere

Una din primele reforme iniţiate de actualul ministru al justiţiei de la înscăunare a fost reforma în avocatură. Şi nu doar din considerentul că fiecare ministru de pînă acum a încercat să facă acest lucru. Din păcate, starea de lucruri în domeniu nu este una tocmai strălucită. Trebuie să constat, că situaţia se datorează nu doar calităţii reglementărilor în domeniu. Aş spune mai mult, şi legile pe care le avem, sunt o urmare logică a calităţii avocaţilor, sau, mai corect spus, a celor ce reprezintă conducerea organului de autoadministrare a lor. Dar, după cum fiecare popor îşi are guvernul pe care îl merită, exact şi avocaţii şi-au făcut-o cu mîna lor.
Spre regret, avocatura reprezintă o “cenuşăreasă” , sau mai dur, o gunoişte a profesiilor juridice. O bună parte din cei care fac parte din ordinul avocaţilor, au venit aici pentru că nu au găsit “portiţa” să se facă judecători sau procurori. Asta încă nu e partea cea mai rea. Datorită normelor care permit obţinerea licenţei de avocat fără examen pentru orice procuror sau judecător, care are un stagiu de zece ani, rîndurile avocaturii se completează “regulat şi cu plăcere” cu cadre dubioase, care au fost alungate din sistem sau “rugate frumos”  să se care (or, nu am întîlnit încă nici un judecător, care să se lase de făcut justiţie de bună voie şi să devină avocat, pentru că asta e vocaţia lui). O bună parte din profesionişti ezită să-şi ia licenţa de avocat din considerentul că au posibilitatea să practice fără a avea acest statut. Pe bună dreptate, de ce să te complici să faci stagiere, să susţii cîteva examene, ulterior să achiţi cotizaţii şi să te supui regulilor deontologice inerente profesiei (pentru încălcarea căror poţi fi exclus din breaslă), dacă poţi să înregistrezi un srl sau să nu înregistrezi nimic, să obţii procură de la client şi să mergi bine merci în instanţele de judecată, să cîştigi onorarii bunicele din care nu achiţi impozite.
O altă problemă este calitatea serviciilor prestate. Trebuie să recunosc că nu e vorba doar de calitatea asistenţei oferită de “procurişti”, dar, foarte des, inclusiv de cei cu acte în regulă, adică de avocaţi. Pentru a nu intra în detalii plictisitoare, este suficient să ne amintim de declaraţiile victimelor din 7 aprilie 2009 referitor la asistenţa de care au beneficiat din partea unor avocaţi. Şi aici, starea de lucruri e rezultatul nu doar a capacităţilor personale ale avocaţilor, dar şi a faptului că nu există o obligaţie de  instruire continuă.
So, reforma iniţiată îşi propune să rezolve cele mai stringente probleme identificate:
– Reformarea organelor de autoadministrare a avocaţilor. Instituirea funcţiei de secretar general al Uniunii avocaţilor pentru administrarea afacerilor (care nu va avea dreptul să practice avocatura), astfel încît, Preşedintele organului de autoadministrare să se ocupe de funcţii reprezentative;
– Instituirea unui proces riguros de admitere în profesie şi stabilirea obligaţiei de instruire continuă;
– Admiterea în instanţele de judecată doar a avocaţilor, consilierilor juridici a întreprinderilor şi a reprezentanţilor legali (începînd cu 2012, atunci de cînd statul va fi dator să ofere asistenţă juridică garantată de stat pe cauze civile);
Trebuie să recunosc, că reforma ia deranjat pe toţi. Tare.
Avocaţii sunt supăraţi pentru că vor fi datori să poarte robe în instanţă, să se instruiască continuu, să încheie anual contracte de asigurare de răspundere civilă. Amihalachioae e suparat că instituim funcţia de secretar general (de parcă are abonament pe viaţă la funcţia de Preşedinte a Baroului). Mai este supărat că va trebui să aibă în comisia de licenţiere a avocaţilor şi profesori universitari (probabil ăştia îi încurcă ceva în procesul de susţinere a examenelor). Judecătorii şi procurorii sunt supăraţi pentru că vrem să-i punem şi pe ei să susţină cel puţin un examen, înainte de a fi admişi în profesie. „Procuriştii” sunt tare supăraţi pentru că nu vor mai putea merge în instanţă dacă nu vor fi avocaţi.
Cei care nu sunt supăraţi pe cele menţionate, au alt motiv de tristeţe, despre care nu ezită să strige la tot colţul. Vezi Doamne, că au ajuns avocaţii la putere  şi îşi instituie monopoluri, şi îşi lobby-ază interesele, şi nu mai ştiu ce. Faptul că preşedintele Parlamentului (tot el şi preşedinte interimar al ţării), primministrul, unul din vice-preşedintele parlamentului, ministrul justiţiei şi amîndoi adjuncţi ai săi au fost avocaţi, vorbeşte inclusiv despre ceea că, cunosc din interior problemele breslei şi ştiu cum să le rezolve. Dar dacă avocaţii nu înţeleg că nu poţi să apari în instanţă în costum sportiv, prefer să fie obligaţi să-şi acopere trainingul cu roba, chiar cu riscul să fiu învinut că fac lobby.
Nu am nici un dubiu că ceea ce se propune va contribui, atît la ridicarea calităţii serviciilor juridice, cît şi la creşterea prestigiului profesiei de avocat. În cazul în care postarea va fi interesantă, promit să revin cu mai multe detalii. Între timp, cît se mai discută proiectul, vă invit să vă daţi cu părerea despre reforma propusă, despre avocaţi, despre putere şi în general..
Atît Punkt
Posted in Ginduri | 71 Comments

Portret de ministru: Offline cu Alexandru Tanase

În calitate de blogger începator am participat ieri la offline-ul cu Ministrul justiţiei, Alexandru Tănase. Spre deosebire de majoritatea bloggerilor si bloggeriţelor care au fost ieri in frumoasa sala de la Robbin Pub, am posibilitatea să discut cu Sandu practic (:)) în fiecare zi. Îmi sunt cunoscute opiniile lui pe majoritatea problemelor abordate ieri.
Am încercat să fac abstracţie de calitatea mea de coleg al ministrului si să mă postez în cea de blogger:) În cele aproape patru ore de discuţii, care au trecut pe neobservate, s-a vorbit despre toate. Am întrebat şi eu despre lucruri, asupra căror nu ne oprim la birou. De cele mai dese ori aceasta se datorează banalei lipse de timp. Eram curios să ştiu, dacă crede, că măcar unul din toţi judecătorii din ţara noastră, aprobă acţiunile lui (cel puţin în adincul sufletului de judecător, atunci cînd stă singur la bucătarie, cu uşa şi geamul închis). Mi-a plăcut ce a răspuns. În general, imi place că este realist. În acelaşi timp, nu pot să nu remarc, că în cele puţin peste 6 luni de cînd e la Justiţie, acest minister începe să-şi recapete locul şi importanţa în sistemul autorităţilor statului.
În rest:
-este un om extrem de deschis pentru comunicare
-predispune pentru orice discuţie
-un simţ al umorului foarte dezvoltat
-nu se teme de întrebări incomode (deşi nu a răspuns la toate, care i-au fost plasate)
– a recunoscut că este puţin arogant (după ce o colegă a declarat că şi-a schimbat părerea în rezultatul discuţiei şi care îl credea extrem de arogant:))
– este un leader în echipa din care face parte (inclusiv, pe alocuri, cu păreri diferite de cele ale altor leaderi din echipa sa)
Concluzie finală: Acest Alexandru Tănase a venit pe mult timp în politica mare.
Atît Punkt
Posted in Uncategorized | 22 Comments