Puterea avocaţilor, avocaţii puterii sau…avocaţii la putere

Una din primele reforme iniţiate de actualul ministru al justiţiei de la înscăunare a fost reforma în avocatură. Şi nu doar din considerentul că fiecare ministru de pînă acum a încercat să facă acest lucru. Din păcate, starea de lucruri în domeniu nu este una tocmai strălucită. Trebuie să constat, că situaţia se datorează nu doar calităţii reglementărilor în domeniu. Aş spune mai mult, şi legile pe care le avem, sunt o urmare logică a calităţii avocaţilor, sau, mai corect spus, a celor ce reprezintă conducerea organului de autoadministrare a lor. Dar, după cum fiecare popor îşi are guvernul pe care îl merită, exact şi avocaţii şi-au făcut-o cu mîna lor.
Spre regret, avocatura reprezintă o “cenuşăreasă” , sau mai dur, o gunoişte a profesiilor juridice. O bună parte din cei care fac parte din ordinul avocaţilor, au venit aici pentru că nu au găsit “portiţa” să se facă judecători sau procurori. Asta încă nu e partea cea mai rea. Datorită normelor care permit obţinerea licenţei de avocat fără examen pentru orice procuror sau judecător, care are un stagiu de zece ani, rîndurile avocaturii se completează “regulat şi cu plăcere” cu cadre dubioase, care au fost alungate din sistem sau “rugate frumos”  să se care (or, nu am întîlnit încă nici un judecător, care să se lase de făcut justiţie de bună voie şi să devină avocat, pentru că asta e vocaţia lui). O bună parte din profesionişti ezită să-şi ia licenţa de avocat din considerentul că au posibilitatea să practice fără a avea acest statut. Pe bună dreptate, de ce să te complici să faci stagiere, să susţii cîteva examene, ulterior să achiţi cotizaţii şi să te supui regulilor deontologice inerente profesiei (pentru încălcarea căror poţi fi exclus din breaslă), dacă poţi să înregistrezi un srl sau să nu înregistrezi nimic, să obţii procură de la client şi să mergi bine merci în instanţele de judecată, să cîştigi onorarii bunicele din care nu achiţi impozite.
O altă problemă este calitatea serviciilor prestate. Trebuie să recunosc că nu e vorba doar de calitatea asistenţei oferită de “procurişti”, dar, foarte des, inclusiv de cei cu acte în regulă, adică de avocaţi. Pentru a nu intra în detalii plictisitoare, este suficient să ne amintim de declaraţiile victimelor din 7 aprilie 2009 referitor la asistenţa de care au beneficiat din partea unor avocaţi. Şi aici, starea de lucruri e rezultatul nu doar a capacităţilor personale ale avocaţilor, dar şi a faptului că nu există o obligaţie de  instruire continuă.
So, reforma iniţiată îşi propune să rezolve cele mai stringente probleme identificate:
– Reformarea organelor de autoadministrare a avocaţilor. Instituirea funcţiei de secretar general al Uniunii avocaţilor pentru administrarea afacerilor (care nu va avea dreptul să practice avocatura), astfel încît, Preşedintele organului de autoadministrare să se ocupe de funcţii reprezentative;
– Instituirea unui proces riguros de admitere în profesie şi stabilirea obligaţiei de instruire continuă;
– Admiterea în instanţele de judecată doar a avocaţilor, consilierilor juridici a întreprinderilor şi a reprezentanţilor legali (începînd cu 2012, atunci de cînd statul va fi dator să ofere asistenţă juridică garantată de stat pe cauze civile);
Trebuie să recunosc, că reforma ia deranjat pe toţi. Tare.
Avocaţii sunt supăraţi pentru că vor fi datori să poarte robe în instanţă, să se instruiască continuu, să încheie anual contracte de asigurare de răspundere civilă. Amihalachioae e suparat că instituim funcţia de secretar general (de parcă are abonament pe viaţă la funcţia de Preşedinte a Baroului). Mai este supărat că va trebui să aibă în comisia de licenţiere a avocaţilor şi profesori universitari (probabil ăştia îi încurcă ceva în procesul de susţinere a examenelor). Judecătorii şi procurorii sunt supăraţi pentru că vrem să-i punem şi pe ei să susţină cel puţin un examen, înainte de a fi admişi în profesie. „Procuriştii” sunt tare supăraţi pentru că nu vor mai putea merge în instanţă dacă nu vor fi avocaţi.
Cei care nu sunt supăraţi pe cele menţionate, au alt motiv de tristeţe, despre care nu ezită să strige la tot colţul. Vezi Doamne, că au ajuns avocaţii la putere  şi îşi instituie monopoluri, şi îşi lobby-ază interesele, şi nu mai ştiu ce. Faptul că preşedintele Parlamentului (tot el şi preşedinte interimar al ţării), primministrul, unul din vice-preşedintele parlamentului, ministrul justiţiei şi amîndoi adjuncţi ai săi au fost avocaţi, vorbeşte inclusiv despre ceea că, cunosc din interior problemele breslei şi ştiu cum să le rezolve. Dar dacă avocaţii nu înţeleg că nu poţi să apari în instanţă în costum sportiv, prefer să fie obligaţi să-şi acopere trainingul cu roba, chiar cu riscul să fiu învinut că fac lobby.
Nu am nici un dubiu că ceea ce se propune va contribui, atît la ridicarea calităţii serviciilor juridice, cît şi la creşterea prestigiului profesiei de avocat. În cazul în care postarea va fi interesantă, promit să revin cu mai multe detalii. Între timp, cît se mai discută proiectul, vă invit să vă daţi cu părerea despre reforma propusă, despre avocaţi, despre putere şi în general..
Atît Punkt
This entry was posted in Ginduri. Bookmark the permalink.

71 Responses to Puterea avocaţilor, avocaţii puterii sau…avocaţii la putere

  1. Vadim says:

    Într-o zi, un prieten, care nu are studii juridice a egalat avocații cu ”menții”.. avînd ca criteriu, prestigiul

  2. Vio says:

    Articolul e bun; simplu si obiectiv. mai ales in fazele cu “cadre dubioase, care au fost alungate din sistem sau “rugate frumos” să se care”..:)
    In ce priveste reforma, stiti, eu cred ca din moment ce avocatura este o profesie jur care continua sa se afirme, ar treb sa fie un echilibru intre imixtiunea din partea autoritatilor de stat si exercitarea Independenta a profesiei, pentru a se evita intimidarea din partea primilor .
    La fel, disponibilitatea instruirii juridice continue, precum şi programele de interes public şi de sensibilizare a opiniei publice, care conform sondajelor au corelatii negative,ar treb incurajate.

  3. cititor says:

    suna promitator insa consider ca trebuie de luat in consideratie costul serviciilor prestate de avocati sunt sigura ca va depasi mult costul actual Atunci cine isi va putea permite sa beneficieze de aceste servicii in acest caz?
    Din moment ce vor exista cotizatii iar toate sursele vor fi taxate si impozitate acesata se va reflecta la marimea servicilor la fel v-a exista monopolul unor barouri de avocati care vor dicta preturile. Consider ca trebuie de luat in vedere acest fapt.

  4. Vadim says:

    @cititor, concurenta o sa-si facă lucrul. Este mult mai preferabil ca avocații să presteze servicii juridice de calitate,

  5. corectu says:

    sper din toată inima să vă ajungă puteri să duceți reformele la bun sfîrșit! ar fi păcat să vă opriți la jumătate de drum! sînt atîtea uscături adunate, atîtia cari și atîta putregai, încît pare că nu mai există padure vie acolo, dar pînă la urmă totul depinde de vointa si taria voastra.

  6. Elena says:

    Robele, care pe linga romantismul pe care il adauga profesiei, se pare ca rezolva problema costumelor sportive si camasilor cu palmieri desenati pe ele…dar va rezolva oare si problema ciupicilor de vara? :)) roba+ papuci de vara…chiar nu m-as mira sa vad asa fashion prin instante:))

    si chestia cu SRL-le de prestari servicii chiar creaza o situatie inechitabila, fac un comert tare profitabil fara a trece sanepidemu’…ce e in detrimentul si consumatorilor de servicii juridice si a colegilor de breasla:)

    In rest, totul pare clar si corect. 🙂

  7. mereu după ce citesc pe-aici articole juridice ori după ce discut face2face cu tine ori cu Sandu … mereu mă gîndesc la ipostaza mea în calitate de avocat 🙂 stau şi mă gândesc: why not? jobul e sincer, responsabil, bun, convingător, bine plătit (cred 😀 ), şi mulţi alţi factori de decizie.

  8. Oleg Efrim says:

    @Vadim, din pacate, prietenul tau nu este departe de adevar. Evident, nu generalizez, insa, atunci cind te intilnesti cu clientul la barul de la coltul strazii si inchei contract de asistenta juridica, cind pentru orice insucces personal dai vina pe sistemul corupt, atunci cind estorchezi sume de la client, dindu-i de inteles ca acestea sunt pentru judecator, nu poate fi vorba de reputatie

    @Vio, sunt de acord ca trebuie sa fie un echilibru foarte clar stabilit in ceea ce priveste limitele imixtiunii administrative in exercitarea unei profesii liberale, mai ales daca vorbim despre avocati. Insa, nu trebuie sa uitam, ca este obligatia pozitiva a statului de a asigura accesul la asistenta juridica calificata. Din acest considerent, administrarea si admiterea in profesie sunt lasate pe seama avocatilor, iar in cadrul comisiei disciplinare, ministerul justitiei delegheaza profesori universitari, precum si inregistreaza birourile avocatilor. In ceea ce priveste instruirea, incercam sa gasim o modalitate, ca de acest proces sa se ocupe Institutul national de justitie.

    @cititor – costurile serviciilor le va dicta piata. In cazul in care marea parte a “procuristilor” vor deveni avocati, numarul suficient de avocati nu va permite un control al pretului din partea castei. Si astazi sunt avocati foarte scumpi, precum si din cei, a caror servicii sunt mai ieftine. Similar, e si in cazul “procuristilor”

    @corectu – merci pentru sustinere:)

    @Elena – robele, au o semnificatie mai larga decit de a acoperi “goliciunea” celor care o poarta:)

    @Radu – sigur Radu, Wellcome in our club!

    • Lida says:

      Bravo Oleg si sincer daca ai mai elimina si o caruta de avocati din tara atunci sa stii ca faci un bine enorm de mare tarii si populatiei,
      Noi avem avocati corupti mai mult decit cinstiti. Ai spus adevarat toti viseaza sa ajunga procurori numai ca fara cunostinte…. ce bine pot sa mai faca astia atunci?/??
      In fine ar fi bine sa stringi cureaua si sa faci ordine … oricum banul si minciuna inca e la putere si atita timp cit veei fi singur iti va fi greu.. sper sa te sustina populatia si intr-un final sa reusesti sa aduci ordinea….
      bafta !!!!!

  9. Olesea says:

    Felicitari pentru blog, in primul rind 🙂
    Iar ref. la subiectul cu avocatii, cred ca ai pus foarte bine toate “punktele” pe “i”. Unii avocati mai protesteaza ca vor trebuie sa “care” roba de la botanica la ciocana si tot asa…insa cred ca asta nu e tocmai cea mai mare problema.
    Iar faptul ca pina in 2012 toti cei care acum profeseaza fara licenta au destul timp sa treaca baroul imi pare fair. Ar avea motive sa se plinga daca ar trebui sa obtina licenta imediat ce intra modificarile in vigoare.
    Bravo, cred ca e un pas important in reformarea profesiei. Restul in mare parte deja va depinde de avocatii insisi!

  10. Oleg Efrim says:

    @Olesea, multumesc. Up to date, Comisia juridica a pregatit proiectul pentru lectura a doua. Speram, in curind sa fie aprobat.

  11. Dorel says:

    Propun ca avocatii sa fie obligati sa poarte robe si pantofi (papuci) din piele neagra. 🙂

  12. Oleg Efrim says:

    @Dorel, pentru tine se poate de propus, pentru lectura a doua o exceptie – cu exceptia avocatului Dorel:)

  13. Elena says:

    De aceea si zic, se pierde toata semnificatia solemnitatii pe care trebuie sa o aduca roba in cazul in care unii avocati mai tupeisti si neglijenti vor purta roba in contextul vestimentar (combinat cu papuci de tot felul) la care m-am referit:)

  14. salvamar says:

    Se vorbeste despre avocati si “procuristi”, despre cum ei vor avea acces la o parte de “placinta”, despre “moda” si oblgatii pozitive. Totusi in toata aceasta viltoare nu se atrage atentia la cei care beneficiaza de serviciile juridice, ce vor de fapt consumatorii. S-ar putea intimpla ca prin reprezentarea in instanta doar de catre avocati (cu unele exceptii) consumatorul de fapt sa fie lipsit de dreptul de a alege prestatotul de servcii juridice (nu ma refer la onorarii, persoana avocatului sau altele din aceeasi categorie). Sunt convins ca transformarea “procuristilor” in avocati nu va duce la explozia de calitate care se urmareste. Multe depind de mentalitate pe care licenta de avocat sau roba nu o vor putea schimba.

  15. Oleg Efrim says:

    @salvamar, consumatorul nu va fi afectat nici intr-un fel. va avea de ales din aceleasi personaje din care alege azi plus ceilalti, care vor veni cu timpul. de la lansarea initiativei, peste 200 de persoane au pus cerere de stagiere la barou. Pina la 1 ianuarie 2012, sunt sigur ca toti vor lua licente de avocat. “Explozia” de calitate, cum o numesti tu, va fi doar daca cei din breasla vor incepe sa mai deschida vrio carte-doua, sa mai audieze vriun curs, sa mai participe la niste conferinte etc. De aia proiectul si prevede obligativitatea instruirii continue. Si cu mentalitatea sunt absolut de acord! Dar pina avocatii nu se vor simti ca fac parte din elita (si nu doar pentru ca in toata lumea e asa), ci pe buna dreptate, vom avea ce avem

  16. Ştii cine va avea cel mai mult de suferit? MAIA LAGUTA 😀 ea mereu zice că-i apără prin judecată pe mojnegii din clubul ei 😉 cînd a fost elaborat acest proiect de lege, se pare că la dânsa nu v-aţi gândit 😀

  17. Irina says:

    Totusi, as vrea sa pun un cuvint de bine pentru cei pe care ii numiti “procuristi” (cam periorativ termenul, nu-mi place si nu cred ca-l merita respectivii, sa le zicem “jursti”). Nu am facut stagierea din mai multe motive – ca nu era necesar este doar unul din ele. Altul ar fi ca nu ma prea vad in calitate de reprezentant in instanta (de accea n-am sa vorbesc despre mine :). Al treilea – nu cred ca luarea licentei si tot ce o preceda ar fi adaugat substantial la cele insusite deja in facultate si in cursul activitatii profesionale. Asta pentru ca am avut ocazia sa compar. Si vreau sa va asigur, ca dupa cum sunt avocati si avocati, exista juristi si juristi. Si nu de putine ori opinia si argumentarea juristului este mult mai cuprinzatoare si mai consecventa decit a avocatului. Or, la noi se practica si asa ceva – compania de consultanta (botezata aici simplist de cineva – SRL) intocmeste cererile de chemare in judecata si argumentarea ulterioara, dupa care acestea sunt transmise de client avocatului, care merge in instanta. Cred ca avocatul care se respecta, avocatul bun, nu ar avea nevoie de asa ceva. Ceea ce ar putea fi o dovada ca uneori diferenta de potential calitativ ia o directie exact inversa, decit se pretinde aici, in discutie. Am avut si am colegi care merg in instanta, fara a fi avocati, si va asigur ca presteaza servicii de o calitate care este mai inalta decit a multor avocati. Asa ca nu-i puneti pe toti intr-o oala, ca nu-i frumos. A, da, SRL-urile platesc si ele impozite si contributii. Iar sa desfasori activitate la negru este posibil in toate domeniile. Indiferent daca au sau nu legatura cu serviciile juridice. Nu demonizati fara temei, va rog 🙂

    Obligarea la luarea licentei pentru instante sigur isi are ratiunile sale, dar vreau sa cred (si (inca) nu pot) ca isi va atinge scopurile declarate – deontologie, calitate, incasari la buget – si nu va degenera intr-un fel de spoiala de ochii lumii, in care vom avea avocati si avocati – fiecare dupa propriile capacitati si scrupule, si nu dupa un standard superior; fiecare cu reteaua lui de accesare a judecatorilor si cu grosbuhul negru.

    Da, si ma mai deranjeaza ceva – faptul ca avocatul stagiar nu are dreptul sa fie angajat in perioada stagierii, fiind in acelasi timp lasat sa-si caute singur cum sa se intretina in aceasta perioada. Si daca mai trebuie sa platesti si avocatului pentru stagiere, e cam slut. Sigur, cred ca exista avocati care nu cer bani si mai si platesc, dar probabil sunt rari ca pasarea albastra, si cei care vor sa faca stagierea si nu au noroc sa prinda unul din acesti avocati, ce sa faca? sa manince aer? E oare normala situatia asta?

  18. Oleg Efrim says:

    @irina, sunt de acord cu tine in cea mai mare parte. cunosc foarte multi juristi buni, care presteaza servicii de calitate, fara a avea licenta. Despre acestia am scris ca au preferat sa nu se complice cu tot felul de examene, stagieri, cotizatii etc. Despre acestia regret ca nu sunt avocati si ei vor reprezenta plus valoarea pentru avocatura, in rezultatul reformei. Ei vor veni in avocatura si isi vor face meseria la fel de bine, cum au facuto pina acum. Nu obisnuiesc sa generalizez, astfel incit, in postare m-am referit la marea parte de “procuristi”, care sunt diferiti de cei despre care ai scris tu. Nu cred ca stii care este numarul plingerilor din partea clientilor. Sunt vizati in egala masura si avocatii si nonavocatii. Insa, daca in privinta avocatilor pot fi luate anumite masuri, atunci, in privinta celor care reprezinta in baza de procura – pardon – nu. Un alt aspect – sunt cazuri cind avocatii, fiind sanctionati pentru incalcari grave, cu retragerea licentei, continua sa ofere servicii juridice..in baza de procura.

    In ceea ce priveste stagiarii – cred ca ti-a scapat ceva din proiect. Anume ca, pentru prima data, le oferim posibilitatea sa practice contra onorariu, fiind practic asimilati avocatilor pe perioada stagierii.

    Cred sincer, ca aceste schimbari vor reprezenta un pas important in cresterea prestigiului avocaturii. Si in primul rind, prin intrarea in breasla a juristilor buni, dar comozi, care pina acum au preferat “sa nu se complice”.

    Da, am zis de srl. Atrag atentia, srl si nu SRL, or cu litera mare, pot sa ti le numar pe degete. In rest, pardon, sunt de aceiasi calitate cu marea majoritate a avocatilor, doar ca nu sunt pasibili de raspundere disciplinara.
    Nu uita ca sunt avocat de meserie (cinovnic – e temporar). Ma deranjeaza de cele mai dese ori atitudinea colegilor avocati sau ne-avocati, care participa in instanta. Aceasta reforma nu va reprezenta solutia pentru toate problemele din avocatura. Dar, sunt sigur ca este un inceput bun.

  19. Oleg Efrim says:

    @radu, nu ai dreptate. La Maia ne-am gindit in mod special. Ea va putea sa reprezinte interesele in instanta, insa, doar a membrilor gruparii ei:) Asa ca, ii va face membri, va incasa cotizatii in calitate de onorariu si va merge in instanta. Nu ne putem lipsi de un asemenea personaj in instante!

  20. Irina says:

    Bine, sa vedem 🙂

  21. Oleg Efrim says:

    @rodica burdila, care scria pe FB ca roba nu este o solutie practica pentru tara noastra, ca instituirea unui proces riguros de admitere inseamna nu altceva decit cresterea sumelor ce se vor da ca si mita, ca examenele sunt sofisticate peste masura, or practica se acumuleaza prin experienta si ca reforma ar fi idealista, iar realitatea – e dura si se hraneste din argumente solide si clare:

    well, daca sa abordam robele dupa cit de practic este in secolul XXI sa le mai porti, as putea fi de acord cu tine. Cred ca si judecatorilor vara le este cald in ele. Trbuie sa privim prin alta optica la robe. Judecatorul e in roba, grefierul – in roba, procurorul – in uniforma. Si doar avocatul, e in ce l-a ajuns mintea sa se imbrace. Este un pas simbolic, care trebuie sa formalizeze si relatia dintre client-avocat si sa responsabilizeze avocatul, precum si sa oblige, inclusiv instanta la un tratament respectuos fata de avocat.

    – cu mita – cred ca intram pe un alt tarim (am sa fiu de acord cu Sabina Cerbu). Hai sa nu dam mita si atunci, nu vor avea ce lua. Stiu , ca suntem obisnuiti foarte des sa obtinem ce nu ni se cuvine. Totul incepe inca de la scoala. Copilul nu reuseste – trebuie sa-i cumparam note bune. La un anumit moment, copilul incepe a crede ca el e atit de bun, dupa cum arata carnetul lui de note. Urmeaza facultatea si dobindirea unor note bune pentru ca ulterior sa poata accede la o functie buna. La absolvire avem un eminent, care, nu trece de examenul la Barou. Sigur, cea mai plauzibila concluzie este ca, comisia de licentiere este corupta. Nu incerc sa indreptatesc pe cineva, dar, cind intilnesc in instante avocati-fosti studenti, care nu prea intelegeau ce fac la facultate, inteleg ca problema exista.

    – teoria versus practica. sigur, practica este foarte importanta si se obtine prin experienta. But, practica fara pregetirea teoretica, reprezinta un proces de repetare mecanica a actiunilor avocatului indrumator. astfel, fara o pregatire teoretica solida, nu se poate sa devii un avocat bun. Inteleg si gindul Sabinei despre cea ca, profesia de avocat a pierdut din esenta – totul se reduce la judecatori, dupa cum zice Sabina. Dar, un avocat cu o pregatire solida (teoretica si practica) este in stare de a crea bariere suplimentare pentru judecatorul, care judeca altfel decit potrivit legii. Nu afirm ca e in stare sa-l opreasca, dar ii poate complica viata:) In caz contrar, avocatul este un spectator, un statist, ls tot ce se face in instante.

    -ca e o reforma idealista. De acord. “Viata bate filmul”, in context ca realitate e dura. Doar ca, initiind reforma, am pornit de la o stare de lucruri care nu mai poate fi tolerata. Cunoastem problemele si incercam sa oferim o solutie. In caz contrar, ar trebui sa nu facem nimic, or orice reforma, poate parea idealista si imposibil sa se soldeze cu rezultatul scontat.

  22. Elena says:

    De acord. Faptul ca n-o sa putem ajunge niciodata la perfectiune nu inseamna ca nu trebuie sa avem un ideal spre care sa tindem. Niciodata nu vom avea sanse sa ne apropiem de el (ideal) daca o sa cautam solutii nu pornind de la finalitatea urmarita, ci de la premise negative, ca de exemplul in cazul robei , in loc sa gindim ca aceasta ar duce la crearea atmosferei de solemnitate in sedinta de judecata, ar atribui avocatului o imagine mai autoritara si profesionista, lumea se gindeste la aceea ca avocatii o vor uita, ca sedintele pot dura 3 minute, nu ascund adidasii sau e cald in ele. Si deci ideea cu roba nu merge.
    Sau in loc sa gindeasca ca o admitere mai riguroasa in profesie creaza mai multe sanse ca in breasla sa acceada persoane mai competente, se lasa derutati de faptul ca ar lua amploare fenomenul mitei. Asta inseamna a gindi ”rakom”, ceea ce o sa ne faca sa mergem fix asa, adica inapoi, fara un progres oarecare si solutionare a problemelor.
    De ce noi vrem ca medicii la care ne ducem sa fi trecut prin foc si para din punct de vedere academic, pina a ajunge medici, da noi ne temem de examene ‘’sofisticate peste masura’’ si sa deschidem o data in plus o carte? Exact asa si consumatorii serviciilor noastre vor un pic de garantie ca suntem pregatiti…
    Cam asta.

  23. Rodica says:

    Ok! O simpla intrebare, cum atunci au functionat normele deontologice ale avocatilor pina la moment, de ce li s-a permis unora indirect sa abordeze o astfel de conduita ca sa ajunga neobrazat in instanta pina si in costum sportiv – rezulta ca constringerea morala a acestor norme nu le-a fost destul de imperativ implementata in cerebel, rezulta ca in sedintele baroului de avocati nu se discuta numele acestor persoane, ca aceste persoane nu au primit careva observatii, mustrari, ca ceilalti colegi de breasla nu si-au simtit un pic frisonata pielicica refiritor la astfel de caz ca sa nu comita nici ei astfel de lucruri (si or fi ele si altele multe si diverse ipocritati care nu sint dezmembrate pina la miez). Si iata asa am ajuns noi la concluzia ca avem nevoie de roba, de parca roba va acoperi toate neajunsurile.
    Ok! Dorim reforme ideale?! Atunci retrageti va rog frumos licentele avocatilor care in genere nu le merita (sunt sigura ca exista astfel de persoane, de ce sa fim solidari cu ei dar cu cei de la admitere nu(i-a dati-le examenele astea de admitere in profesia de avocat (drept examene de confirmare a licentei), vedeti cum se raresc, cu conditia ca sa nu sa se ia mita, in paralel instituiti procedura riguroasa de admitere si cream loc pentru norme ideale, imbracam avocatii in robe si-i trimitem pe arena de lucru – astfel ajungem la formarea unui bresle demni de a purta si roba :))
    Oricum eu va doresc succese in tot ceea ce veti intreprinde, veti realiza, mie nu-mi va ramine decit sa urmaresc asta de la distanta si sa analizez evoluarile justitie din Republica Moldova. 🙂

  24. Sabina says:

    merci de postare, bun articol “avocatii diavolului”…trist din pacate:(…mi-am si adus aminte in context sau nu de “Devil’s advocate (1997)”

  25. Corina Ajder says:

    “Avocaţii sunt supăraţi pentru că vor fi datori să poarte robe în instanţă, să se instruiască continuu, să încheie anual contracte de asigurare de răspundere civilă.”

    Nu stiu daca e in regula sa punem asigurarea de raspundere civila in aceeasi oala cu obligatia de a purta roba la sedinte. Eu ca viitor avocat nu am o problema cu roba, nici cu durata de 2 ani a stagierii – desi ultima ma forteaza practic sa-mi aman cariera, dar inteleg avantajele si nu ma revolt. Am insa o problema cu asigurarea de raspundere civila. Cum se pupa obligatia de mijloc, si nu de rezultat a avocatului cu asigurarea asta, care se face pentru ‘repararea daunelor materiale a tertilor’? Practic, pentru fiecare litigiu pierdut cu obiect pecuniar, avocatul urmeaza sa ‘despagubeasca’ clientul. Deci, in fiecare proces, dupa pronuntarea hotararii una dintre parti va fi despagubitor. Problema se rasfrange si asupra cheltuielilor de judecata, care cu siguranta au statut de “dauna materiala” pentru client in cazul litigiilor pierdute. So, astept sa ma contraziceti si sa ma luminati care este exact riscul asigurat si cum facem ca sa nu ajungem in situatia mirabolanta in care sa obligam avocatul sa castige toate cazurile.

    Merci.

  26. Elena says:

    Corina, eu as zice ca obligatia de mijloace se pupa foarte strins si dulce cu obligatia de a despagubi clientul. Obligatia de mijloace, de diligenta, include obligatia de a nu omite termene procedurale, de a nu omite informarea clientului cu privire la chestii importante care trebuiesc decise de catre acesta, perfectarea actelor procedurale in asa fel ca sa fie in conformitate cu interesele clientului sau sa fie eficiente in instanta. Un exemplu banal : intocmind un contract de imprumut, avocatul omite sa indice marimea dobinzii pe care o doreste clientul sau. Mi se pare normal ca avocatul sa-l despagubeasca pe client. Inca un exemplu din viata : un avocat, aparind interesele clientului sau intr-un litigiu de imprumut, a hotarit sa faca un ‘’hod’’ indraznets si a calificat suma imprumutata de client nu ca imprumut, ci ca arvuna. Pierzind procesul, instanta i-a pus pe gheb clientului restituirea arvunei in marime dubla, asa cum prevede legislatia. Sper ca avocatul inca e in viata, ca era vorba de o suma de citeva zeci de mii de dolari.
    Acelasi lucru pentru termenul omis pentru efectuarea vreunei actiuni procedurale, care priveaza clientul de posibilitatea de a-si apara drepturile si interesele.
    Deci avocatul va raspunde dupa regulile generale din dreptul civil. Prejudiciu +vinovatie ( incompetenta, idiotism)+ legatura de cauzalitate.
    Si faptul ca procesul a fost pierdut nu inseamna ca va functiona prezumtia vinovatiei avocatului precum a fost incompetent si vinovat de prejudiciul adus. Pur si simplu s-a facut JUSTITIE si c’est la vie :).

  27. Corina Ajder says:

    “de a nu omite informarea clientului cu privire la chestii importante care trebuiesc decise de catre acesta”

    informarea clientului. cum demonstrezi daca a fost sau nu informat clientul? marturia clientului vs marturia avocatului. si mai departe?

    chestii importante. ce este si ce nu este important in munca prestata de avocat? care sunt criteriile exacte care urmeaza sa fie aplicate?

    pana la urma, remediul trebuie sa fie efectiv, nu doar iluzoriu. iar un remediu care porneste de la premize atat de vagi si nedemonstrabile ma tem ca nu poate fi nicidecum efectiv.

    “perfectarea actelor procedurale in asa fel ca sa fie in conformitate cu interesele clientului sau sa fie eficiente in instanta”

    nteresele clientului. aici aterizam intr-o zona de “bias” absolut. iarasi, simt nevoia unor criterii, care din pacate mi se par dificil de stabilit, daca nu imposibil. inca o portita pentru abuzuri, asadar.

    eficienta in instanta. eficienta presupune rezultat pozitiv. cat de eficienta e o cerere care nu a fost admisa? 🙂 riscam din nou sa depasim obligatia de mijloc.

    Pe de alta parte, operand in termeni atat de incerti nu putem aprecia intinderea raspunderii avocatului iar securitatea raportului de serviciu este serios clatinata. Nu stiu daca cineva poate lucra in asemenea conditii.

    Iar in cazurile cand intinderea raspunderii nu este clar stabilita se vor crea conditiile pentru a se abuzeaza de aceste limite fine.

    Cat despre exemplele cu dobanda si arvuna, clientul are si el obligatia de lua cunostinta cu munca avocatului si tot de obligatia lui este clarificarea oricaror intrebari. Sa nu uitam ca avocatul nu face nimic din capul lui si fara acordul clientului.

    Buna-credinta mi se pare asadar suficienta, si regulile de autoreglare a pietii, in care teoretic un avocat prost este eclipsat imediat de altii mai buni. Sa nu uitam ca exista deja un mecanism de sanctionare a avocatului in baza Legii avocaturii. Asa ca mi se pare mai rational de batut in Barou, ca sa reactioneze si nu sa adaugam inca un mecanism defect de raspundere la cel care deja exista.

  28. Oleg Efrim says:

    @corina, in fapt, nici astazi, nimeni nu este impiedicat sa formuleze aciuni impotriva avocatilor pentru ceea ce ai descris in comentariul tau. Cunosc si cazuri, cind avocatii sunt tiriti prin instante, deseori, pe buna dreptate. Ideea cu asigurarea de raspundere civila este simpla – in cazul in care avocatul este chemat sa despagubeasca un client pentru incalcarea contractului, suma o achita dauna este acoperita de compania de asigurare. Este un procedeu inerent pentru toate profesiunile liberale. Mecanismul este instituit si functioneaza in cazul notarilor. Prevederi similare se regasesc in proiectul legii cu privire la executorii privati. Si era absolut normal sa existe si in cazul avocatilor. Cunosc un numar impunator de avocati, care, in lipsa unei norme imperative, in prezent au contracte de asigurare de raspundere civila. Aceasta impresioneaza clientii seriosi. Din pacate, marea majoritate a avocatilor nu prea au inteles ca aceste norme se propun pentru a-i proteja si nu invers. Or, daca vom fi in prezenta unei hotariri judecatoresti, avocatul va fi urmarit pentru repararea daunelor. Fara asigurare, va fi nevoit sa depuna un efort considerabil. In cazul unei daune mari, risca sa piarda si imobilul si computerul si alte instrumente pe care le foloseste in activitatea sa. Aceasta ar putea impiedica chiar activitatea de mai departe a avocatului. In comisia juridica am renuntat la aceasta norma, or mai multi deputati au fost impotriva. Nu era principial pentru noi, doar am vrut sa aratam ca si in tara noastra avocatii stiu sa fie responsabili.

    In ceea ce priveste riscul asigurat – neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor contractuale ale avocatului. Cum s-a scris mai sus, acesta prin definitie nu poate avea obligatie de rezultat in ceea ce priveste solutia litigiului. Dar, poate spre exemplu, sa uite sa depuna un recurs, sa nu formuleze referinta, sau sa o formuleze defectuos. Sirul exemplelor in care ar putea surveni raspunderea avocatului este foarte lung. Dar nici intrun caz, nu poate fi legat de neobtinerea rezultatului dorit de client.

  29. Corina Ajder says:

    Atunci ajungem in alta extrema.

    “(…) doar am vrut sa aratam ca si in tara noastra avocatii stiu sa fie responsabili.”

    “Ideea cu asigurarea de raspundere civila este simpla – in cazul in care avocatul este chemat sa despagubeasca un client pentru incalcarea contractului, suma o achita dauna este acoperita de compania de asigurare”

    Iese ca asigurarea de raspundere civila limiteaza si mai mult responsabilitatea avocatului. De fapt, asistam la un transfer de responsabilitate de la avocat la compania de asigurari, iar riscul este ca numarul de incalcari din partea avocatului sa creasca considerabil conditiile cand altcineva raspunde pentru fapta sa culpabila.

    “Or, daca vom fi in prezenta unei hotariri judecatoresti, avocatul va fi urmarit pentru repararea daunelor. Fara asigurare, va fi nevoit sa depuna un efort considerabil.”

    Scopul fiind dezvoltarea responsabilitatii in avocatii nostri, e logic ca asta se va intampla anume cand avocatul raspunde cu propriile bunuri si nu cu bunurile altcuiva. In caz contrar, in mod foarte responsabil avocatul “cumpara” de la compania de asigurari dreptul de a incalca legea.

    Prin urmare, prevederile actuale sunt hyper suficiente (“(…)nici astazi, nimeni nu este impiedicat sa formuleze actiuni impotriva avocatilor pentru ceea ce ai descris in comentariul tau”) si tot ce ramane de facut este sa fortificati mecanismul de aplicare a lor in practica, care schiopateaza serios.

  30. Oleg Efrim says:

    Hai sa incercam sa transpunem argumentele tale pe tarimul asigurarii de raspundere civila a detinatorilor de auto. Desi implicit, inseamna transpunerea riscurilor pe seama companiilor de asigurari, asta nu se face pentru ca soferii sa se arunce in accidente unul dupa altul (si, daca sincer, chiar daca sunt asigurat de raspundere, nu ma arunc sa accidentez masina altcuiva). In cazul in care comit un accident, urmatoarea polita ma va costa mai scump. Nimeresc intro categorie de risc sporit, asa ca, va trebui sa platesc pentru “micile placeri ale vietii”. Nici avocatii nu vor face acest lucru. Iar daca, se va intimpla, atunci interesul este de a proteja victima in primul rind si abia dupa – avocatul.
    Din aceleasi considerente nu pot sa accept argumentul cu “cu,para dreptul de a incalca legea” – asta ar insemna ca orice asigurare de raspundere este o “indulgenta ieftina pentru o incalcare scumpa”.

    Sigur ca astazi mecanismele exista. Doar ca, nu se refera cu nimic special la relatia avocat-client. Sunt aceleasi, ca si pentru oricare relatie contractuala. Aici nu avem nimic de fortificat, decit functionarea justitiei:) Insa, aici avem nevoie de suportul mai multor persoane. inclusiv, a avocatilor:)

  31. Elena says:

    Corina, responsabilitatea civila profesionala (a avocatului) se va aprecia dupa criterii generale din mecanismul de responsabilitate civila de drept comun, de ce fel de stabilire clara si cu precizie a intinderii raspunderii ai nevoie ? (e raspuns la replica ta la mesajul meu anterior) E vorba de juridica si nu de matematica pentru ca sa putem dinainte desena cu precizie matematica criteriile, contururile raspunderii avocatilor. Totul va fi demonstrat, argumentat si se va stabili cine pentru ce raspunde, ce mare filosofie din asta.

    Deci se va stabili vinovatia avocatului dupa reguli generale, toata ideea cu asigurarea asta este anume in despagubire, care va fi satisfacuta de asigurator. Si aici, repet ce s-a mai zis, sunt avantaje pentru ambele parti, clientul va fi sigur ca avocatul este solvabil (apropo, cel putin in Franta, unde pe larg este practica asigurarea profesionala a avocatilor, clientii sunt cei care solicita de la avocat ca acesta sa dispuna de asigurare). Si avocatul are avantajul ca asiguratorul o sa fie acela care o sa plateasca, ceea ce e foarte comod luind in considratie specificul profesiei si probabilitatea survenirii frecvente a riscului.

    Si chestia cu sanctionarea avocatului de catre Barou priveaza clientul de despagubiri, in plus baroul nu se va ocupa de toate abaterile posibile, ci de cele disciplinare .

    (apropo in privinta raspunderii si preciziei matematice o sa-ti zic un banc in privat ca e cam neortodox pentru ca sa-l postez pe blogul dlui Efrim:)))

  32. edem says:

    Este totul foarte frumos spus de Oleg Efrim despre reforma UNICALA pe care o doreste el cu semenii sai de breasla sa o implimenteze in tara… dar nu se ia in consideratie faptul ca persoana doreste sa fie reprezentata de o terta (fizica sau juridica) si nu AVOCAT cu licenta. Practica altor tari ne dovedeste ca functioneaza cu succes acest compartiment chiar foarte reusit. Libertatea alegerii persoanelor nimeni nu a interzis. Consider ca chiar este un monopol de a introduce normele unde sa fie stipulat ca doar avocatii au dreptul sa fie reprezentanti *ei bine inafara de cazurile cu consilierii jur. din state*…si srl-urile, cum le-ati numit f.frumos… cu acestea ce aveti???? ei platesc contributiile necesare, dau raportari regulate la organele de stat …statul are din ei venit in buzunar-buget! la urma urmei, este alegerea persoanelor pentru a decide sa-l reprezinte un avocat, un consilier ,daca il are in statele sale, un licentiat in drept…sau de ce nu…..o terta obisnuita…. Nu va pare ca sub implimentarea asa numitei reforme…doriti sa va faceti alte >>chestii<< ….ca si toti moldovenii…doriti doar voi toti banii din onorarii….amu…si deodat!!!!! Frumos ar fi….dar cred ca nemultumirile celor din jur…nu vor intirzia! oricum bafta in toate! Voi sunteti la putere acum…dar, si moldovenii cu procura, srl…vor gasi ei cum sa ocoleasca legile noi, pentru ca asa a fost ..asa este…si va fi…moldovanul….se descurca peste tot si oricind!

  33. Corina Ajder says:

    @O.E. – poate explic maine de ce e cam stranie paralela dvs. de mai sus. sper sa reusesc sa ajung la intalnirea cu studentii. daca nu, revin la subiect aici.

    @Elena – sper sa te prind maine si pe tine sa dezvoltam.

  34. Olga says:

    Super articol si sper din inima ca reforma sa reuseasca. Eu am plecat din tara acum 4 ani si sincer si acum ma simt penibil uneori cind sunt intrebata cum se prezinta avocatul in Moldova in instanta. Am imbracat roba prima data la cursurile de perfectionare pe care le-am urmat in Olanda si e un sentiment deosebit. In prezent lucrez la curtea penala internationala, si colegii mei nu prea inteleg cum poti sa practici avocatura fara a trece examenul de barou.

  35. crin says:

    roba, secretar general examen si nu mai stiu ce sunt de fapt niste pseudoreforme.reforma este altceva si cu regret ministerul o mimeaza.dar vrma romanului merge si asa

  36. Oleg Efrim says:

    @edem, vedem diferit lucrurile. sigur, persoana este libera sa-şi aleagă reprezentantul în instanţă. Dar trebuie să te dezamăgesc – aşa a fost pînă acum. Starea de lucruri, din păcate, nu este una bună. Am moştenit un sistem sovietic de drept şi, 20 ani insistăm asupra lui. Nu ştiu unde, în ţările vecine (alta decît Ukraina)orice persoană poate reprezenta în instanţe fără a deţine licenţa de avocat. Chiar şi ruşii discută deja să facă ceea asupra ce stăruim noi în prezent.
    Dacă fiecare din noi ar porni de la bonna fide în tot ceea ce facem, atunci, aş accepta argumentele celor care afirmă, că doar cel care merge în instanţă trebuie să decidă de către cine să fie reprezentat. Am mai zis anterior – nu insist că avocaţii sunt mai buni decît cei care merg în instanţă fără a deţine licenţa. Cunosc multă lume bună, care îşi face bine meseria în judecată, fără a fi avocat. Aceste persoane, vor fi plusvaloarea pentru avocatură. Reforma, pe de o parte va fortifica instituţia avocaturii, prin aderarea juriştilor buni. Pe de altă parte, e chemată să ofere o protecţie pentru cetăţeanul care, a nimerit în mrejele pseudoavocaţilor (or, frecvent, aceşti procurişti, care nici nu au auzit de bună credinţă, se prezintă drept avocaţi)şi după – nu le mai pot da de urmă.

    @crin – imi permit să cred altfel. chiar şi fiecare din cele menţionate de tine (deşi, reforma presupune şi multe altele, pe care nu le-ai amintit)sunt în stare să schimbe cite ceva. But, să admitem că ai dreptate. Care ar fi atunci reforma necesară? sunt gata să fac o reformă adevărată, să nu o mimez. Hai să discutăm concret. Este ştiut că romanul se pricepe foarte bine la două lucruri-politcă şi fotbal.

    @pentru cei interesaţi care e soarta proiectului – este pus pe ordinea de zi a parlamentului deja a 3 oară. de fiecare dată însă, şedinţa nu are loc. Atunci cînd şedinţa programată a mers, proiectul a fost scos din ordinea de zi. Nimic straniu, ţinînd cont că în comisia juridică, la pregătirea pentru lectură finală în Parlament, de 4 ori s-a revenit asupra lui, după ce totul era discutat. Este în ordinea de zi pentru şedinţa din 20.05.2010. Vedem..

  37. Oleg Efrim says:

    Astazi, a mai fost o incercare de a vota in lectura finala reforma avocaturii. Fractiunea partidului democrat a insistat sa fie scos de pe ordinea de zi. De ce oare nu ma mai mira?

  38. sct says:

    Iata si pozitia, care nu aputut fi explicata joi.

    Fracţiunea PDM atenţionează asupra posibilei monopolizări a serviciilor de avocatură (OMEGA)
    Adoptarea Legii cu privire la avocatură, la care insistă fracţiunea parlamentară PLDM, “ar presupune că în continuare, doar avocaţii specializaţi, licenţiaţi, vor avea posibilitatea să acorde servicii juridice“.

    “Toţi ceilalţi, or noi vorbim despre sute de agenţi economici (companii specializate în domeniul serviciilor juridice) care astăzi lucrează în acest domeniu vor fi pur şi simplu eliminaţi din piaţă“, a declarat pentru agenţia OMEGA, preşedintele Partidului Democrat, Marian Lupu.

    Liderul PDM a explicat refuzul colegilor din fracţiunea PDM de a supune votului acest proiect de lege prin faptul că “atragem atenţia la o posibilă monopolizare, la o posibilă îngustare a posibilităţilor de a activa în acest domeniu“. “Scopul nostru este să facem acest sistem mai eficient, dar scopul nostru nu este să lăsăm în şomaj sute şi mii de oameni care şi-au desfăşurat activitatea până în ziua de astăzi“, a conchis Lupu.

    Potrivit preşedintelui PDM, fracţiunea sa urmează să mai discute suplimentar cu colegii din PLDM asupra acestui subiect la care se insistă atât de mult, deoarece după adoptarea acestei legi, există pericolul că vor fi limitate drepturile juriştilor la activitate, acordându-se dreptul preferenţial pentru avocaţii care au deja licenţă.

    Totodată, juristul Victor Babieac, care a venit la şedinţa Legislativului să-şi pronunţe protestul faţă de proiectul Legii cu privire la avocatură şi să îndemne legislatorii să nu-l voteze, a declarat pentru agenţia OMEGA că “acest proiect a fost promovat de către un grup de deputaţi care au şi meseria de avocaţi şi astfel, monopolizând breasla dată“. “Numai Partidul Liberal Democrat susţine această idee pentru că majoritatea ministerelor pe care le deţin şi avocaţii care sunt, promovează această idee“, a declarat juristul.

    Proiectul de modificare a Legii cu privire la avocatură a figurat pe ordinea de zi a şedinţei de joi, 20 mai, a Parlamentului. Liderul fracţiunii PLDM, Mihai Godea, a solicitat ca modificarea să fie adoptată, însă deputaţii fracţiunii PDM au remarcat că mai au întrebări vizavi de proiect. La rândul său, Preşedintele Parlamentului, Mihai Ghimpu a declarat o pauză şi a solicitat PDM-ului să se înţeleagă cu PLDM în această privinţă în cadrul unei şedinţe interne.

  39. Oleg Efrim says:

    dl. Bernhard Dombek, Preşedintele Baroului Federal al Avocaţilor din Germania

    A v i z (traducere din germană)

    I.Fundaţia Germană pentru Cooperare Juridică Internaţională m-a rugat să întocmesc un aviz la proiectul de lege privind modificarea Legii cu privire la avocatură din Republica Moldova. În acest sens mi-a fost prezentată traducerea în germană a proiectului de lege în cauză (21 de pagini) împreună cu o foaie informativă (19 pagini), care reprezintă, de fapt, motivarea legii. Textul în vigoare al Legii cu privire la avocatură din 19 iulie 2002 mi-a fost prezentat în traducere engleză (ABA/CEELI traducere neoficială). Traducerile în limba germană, mai cu seamă, aşa numita „foaie informativă” parţial sînt greu de înţeles. De aceea, în baza traducerii nu pot exclude eventuale neînţelegeri.

    Însărcinarea de avizare o înţeleg în sensul luării de atitudini doar la proiectul de lege, iar la Legea actualmente în vigoare cu privire la avocatură numai în măsura în care proiectul de lege se referă la această lege.

    II.

    1.Proiectul de lege nu vrea doar modificarea Legii cu privire la avocatură din 19.07.2002, ci şi cea a Codului de procedură civilă şi a Codului de contravenţii administrative.

    2.Asemănător Legii federale cu privire la avocatură din Germania şi Legea în vigoare cu privire la avocatură din Republica Moldova reglementează exercitarea profesiei avocaţilor, condiţiile pentru admiterea în profesia de avocat şi autoadministrarea avocaturii. Legea este divizată în mai multe părţi numerotate cu cifre romane (I pînă la XII). Partea numerotată cu cifra XI. lipseşte.

    3.Se pare că în Republica Moldova lipseşte o reglementare asemănătoare Legii noastre germane cu privire la serviciile juridice. Legea germană cu privire la serviciile juridice permite acordarea serviciilor juridice chiar şi în domeniul extrajudiciar în esenţă numai avocaţilor. Reglementările procesuale din Republica Federală Germania permit – cu puţine excepţii – reprezentarea în proces numai avocaţilor. Conform legislaţiei actuale a Republicii Moldova în faţa înstanţelor de judecată pot reprezenta şi persoane care nu sînt avocaţi. O dolianţă esenţială a proiectului de lege este excluderea acestor persoane de din afara avocaturii de la reprezentarea în instanţele de judecată.

    III.
    Despre reglemntări în parte

    1. Partea I (Art. 1 pînă la 7)
    Partea I. a legii în vigoare conţine „Reglementări generale”. Reglementarea actualmente în vigoare din Art. 1 defineşte avocatura în calitate de un institut de drept independent al societăţii civile. Această definiţie urmează a fi înlocuită cu definiţia profesiei de avocat. Acest lucru corespunde şi reglementărilor din §§ 1 pînă la 3 ale Legii federale germane cu privire la avocatură. Propunerea de modificare are sens.

    De aceea, în consecinţă în propunerea de modificare la Art. 4 din textul de pînă acum se elimină noţiunea de „avocatură” (care, în tot cazul, în traducerea în engleză prezentă mie nu legitimează noţiunea de avocatură). O altă modificare urmează să aibă loc prin includerea statutului profesiei la reglementările, cărora li se supune profesia de avocat. Aici nu există îndoieli.

    Printr-o modificare a Art. 5 alin. 1 de pînă acum proiectul de lege intenţionează statuarea în textul legii a selectării libere a avocaţilor. Aceasta are sens, deoarece Art. 5 alin. 1 al legii în vigoare nu menţionează pînă acum expres această alegere liberă a avocaţilor. În tot cazul, propunerea de modificare este în aşa fel formulată, încît elimină dreptul pînă acum reglementat al oricărei persoane, de a se lasa reprezentat şi consultat în toate chestiunile juridice de un avocat. De aceea, textul de pînă acum al Art. 5 alin. 1 ar trebui să se păstreze şi doar după cuvîntul „avocat” să se completeze cu expresia „la alegerea sa”. Acest lucru ar corespunde reglementării din § 3 alin. 3 Legea federală germană cu privire la avocatură. Ca alternativă ar fi de asemenea posibilă completarea propunerii de modificare în sensul, ca înaintea expresiei „chestiuni juridice” să se introducă cuvîntul „în toate”.

    Art. 7 alin. 1 al Legii în vigoare prevede asistenţa juridică de către avocaţi în cazul anumitor acţiuni. Se intenţionează mai multe modificări. Modificările propuse de la alin. 1 c) respectiv d) sînt, mai degrabă, de redactare. Iată de ce aici nu există îndoieli. În tot cazul, prevederea din Art. 7 urmează a fi completată cu o prevederea de sancţionare, conform căreia reprezentarea judiciară de către o persoană care nu este avocat se va sancţiona. După părerea mea, o astfel de reglementare de sancţionare este, pe de o parte, prea nedeterminată, deoarece nu stabileşte măsura pedepsei, pe de altă parte, o astfel de reglementare de sanţionare ar trebui mai degrabă să fie de găsit în Codul Penal. De asemenea nu exclud, că prin modificarea propusă la Art. 54 din Codul Contravenţiilor Administrative se va realiza scopul intenţionat, şi anume, sancţionarea activităţii neautorizate de prestare a serviciilor juridice. Dar pentru că şi în modofocarea ce se preconizează la Art. 54 a Codului Conravenţiilor Administrative se vorbeşte nu de o amendă, ci – altfel decît în Legea noastră cu privire la contravenţiile administrative – de o pedeapsă, atunci este evident, că modificarea preconizată la Art. 7 are în vedere acelaşi lucru ce urmează să prevadă Art. 54 al Codului de Contravenţii Administrative. Iată de ce, modificarea preconizată la Art. 7 prin introducerea prevederii penale ar putea decădea.

    O altă modificare preconizată la Art. 7 din Legea cu privire la avocatură prin adăugarea alineatelor 3 şi 4 urmează să permită avocatului suplimentar o activitate de legalizare asemănătoare unui notar. Şi anume, avocatul urmează să fie împuternicit cu legalizarea copiilor şi semnăturilor în procesele în care el acordă servicii juridice. Împotriva acestui fapt nu există careva îndoieli.

    În afară de aceasta, proiectul de lege intenţionează introducerea unui articol suplimentar Art. 71. Această reglementare nouă intenţionează să facă o descriere a unei obligaţii profesionale generale asemănătoare cu cea din § 43 Legea federală germană cu privire la avocatură. Eu consider formularea propusă de proiectul de lege una prea moale şi spongioasă şi aş prefera formularea noastră din § 43 Legea federală germană cu privire la avocatură, care la fel este formulat foarte general. Din punct de vedere sistematic mi se pare mai corectă reglementarea acestei obligaţii profesionale în Art. 46, unde oricum sînt reglementate obligaţiile profesionale.

    2. Partea II (Art. 8 pînă la 16)
    Partea II. din Legea în vigoare indică doar titlul de „Avocaţii”. În viitor acesta urmează a fi mai precis. Denumirea urmează să sune „Condiţiile/premisele pentru exercitarea profesiei de avocat”. Aceasta denumire ar fi salutabilă.

    Şi modificarea şi comasarea alineatelor 1 şi 2 din Art. 8, care în esenţă sînt de natură redacţională, nu ridică îndoieli. Condiţia pentru exercitarea profesiei de avocat este, ca şi pînă acum, cetăţenia Republicii Moldova. Acest lucru în interiorul UE ar reprezenta o discriminare a străinilor, dar în afara UE reglementarea este una reprezentabilă.

    Reglementarea în vigoare din Art. 8 alin. 3 prevede, că judecătorii sau procurorii, care şi-au exercitat profesia în decursul ultimilor 10 ani, nu trebuie să susţină examenul de admitere la stagiere şi sînt eliberaţi şi de la efectuarea stagierii profesionale. Această reglementare a fost redactată acum ceva mai sever. Ea nu permite eliberarea de la examen, care trebuie susţinut după stagierea profesională (aşa numitul examen de capacitate). Propunerea de modificare este salutabilă.

    Art. 9 prevede o incompatibilitate a exercitării unei alte profesii cu profesia de avocat, cu excepţia unei activităţi stiinţifice sau didactice sau activitatea de judecător de arbitraj. Art. 9 urmează să afle o uşoară liberalizare prin faptul că, în viitor incompatibilă va fi doar o activitate antreprenorială nemijlocită/directă, pe cînd acum este vorba de orice activitate antreprenorială. Reglementarea actuală dar şi cea viitoare nu corsepund standardului german actual. Ea are însă exemple în alte state şi corespunde de asemenea legislaţiei noastre germane anterioare. Ea la fel se potriveşte pentru consolidarea independenţie avocatului.

    Art. 10 pînă la 14 se redactează pe nou. Ele reglementează stagierea profesională a avocatului stagiar şi suspendarea, respectiv revocarea licenţei de avocat. Îndoieli împotriva reglementărilor nu există.

    3. Noul Capitol cu privire la admiterea în avocatură.
    În lege urmează a fi introdus un nou Capitol II1 cu privre la admiterea în avocatură. Conform acestor reglementări, care sînt mai severe faţă de reglementările actuale, mai întîi este necesară susţinerea unui examen de admitere la stagierea profesională. Dacă acest examen va fi susţinut, atunci se va face o stagiere profesională de doi ani. În această perioadă viitorul avocat se va numi în calitate de „avocat începător”. După efectuarea stagierii se va susţine un examen de capacitate. Acest examen de capacitate se va susţine şi de judecătorii şi procurii care şi-au exercitat 10 ani profesia şi vor acum să devină avocaţi. Aceste reglementări prevăzute nu conţin careva indoieli.

    4. Partea III (Art. 17 – 25)
    Conform Părţii II., care reglementează licenţa pentru prestarea serviciilor juridice, persoana, care a susţinut cu succes examenul de capacitate, obţine de la Ministerul Justiţiei licenţa pentru exercitarea profesiei, şi anume, pe un termen nelimitat. Ceva iritant în proiectul de lege este modificarea Art. 17 alin. 4. Redacţia în vigoare prevede, că refuzul acordării licenţei poate fi contestată în instanţa de judecată. Contestarea în judecată urmează a fi înlocuită acum printr-o procedură administrativă. Aceeaşi modificare se intenţionează a fi făcută şi în privinţa contestării revocării licenţei. Nu cunosc faptul, dacă în Republica Moldova actele administrative pot fi contestate în judecată. Dacă nu este aşa, atunci împotriva modificării care se intenţionează există îndoieli considerabile. Ce-i drept, încă nu ar fi prezentă o încălcare a Art. 6 din CEDO, deoarece în cazul neacordării licenţei de avocat, respectiv la revocarea licenţei de avocat, nu e vorba de o chestiune de drept civil. Şi nici Art. 13 din CEDO nu s-ar încălca, deoarece modificarea care se intenţionează prevede o instanţă internă – care nu trebuie să fie o instanţă de judecată. În tot cazul, Art. 47 din Carta drepturilor fundamentale, aplicată în Uniunea Europeană, statuează dreptul exercitării la o instanţă de judecată a unei căi efective de atac. Prin urmare, limitarea drepturilor solicitantului refuzat, respectiv a persoanei căreia i-a fost retrasă licenţa de avocat, nu corespunde standardelor europene. Ea nu corespunde nici legislaţiei germane, deoarece Art. 19 alin. 4 din Constituţia germană deschide calia judiciară împotriva actului administrativ. Aceasta este standard general al statului de drept, deoarece ţine de caracteristicile unui stat de drept, ca persoana afectată de un act administrativ să poată lăsa verificarea acestuia de o instanţă de judecată independentă.

    5. Partea IV (Art. 26 pînă la 29)
    Formele de organizare a avocaturii faţă de situaţia juridică actuală urmează să nu fie modificate. Totuşi proiectul de lege vrea să redacteze mai precis reglementările cu privire la aceasta. Atît conform legislaţiei în vigoare, cît şi conform celei preconizate, avocatul urmează să-şi poată exercita activitatea în calitate de avocat particular sau în cadrul unui Birou asociat, dar cu toate acestea, numai în cadrul unui singur birpu asociat. Reglementrile sînt reprezentabile şi corespund legislaţiei de pînă acum. În tot cazul, Art. 29 alin. 3 al proiectului de lege conţine modificarea sus menţionată, conform căreia, contestarea înregistrării în registrul avocaţilor nu va mai putea fi atacată în instanţa de judecată, ci doar în cadrul procedurii administrative.

    6. Partea V (Art. 30)
    Pareta V din legislaţia în vigoare permite avocaţilor să se asocieze binevol în asociaţii/uniuni de avocaţi sau alte organizaţii pentru realizarea intereselor lor. Pentru percepţia noastră aceasta este o reglementare stranie, deoarece aşa ceva la noi este ceva de la sine înţeles. Această reglementare urmează să nu sufere modificări.

    7. Partea VI (Art. 31 pînă la 42)
    Partea VI din lege reglementează autoadministrarea avocaturii. Proiectul de lege vrea să redacteze pe nou reglementările de pînă acum. Legislaţia prevede un Barou al avocaţilor pentru întreaga Republică. Această situaţie vrea a se fi modificată prin proiectul de lege. Baroul avocaţilor va fi acum denumit ca „Uniunea Avocaţilor”. În cadrul Uniunii Avocaţilor pentru fiecare circumscripţie a Curţii de Apel urmează să existe cîte un barou al avocaţilor. În timp ce Uniunea Avocaţilor va fi condusă de un preşedinte, barourile locale ale avocaţilor vor fi conduse de un decan.

    Modificarea are drept scop, să implice mai strîns în autoadministrare acei/acele actuali 1723 de avocaţi/avocate din Republica Moldova. De aceea, crearea barourilor regionale este potrivită şi utilă pentru acest scop. În tot cazul, drepturile barourilor regionale sînt doar foarte slab formate. Aceasta cu siguranţă depinde de faptul, că pe viitor vor exista barouri foarte mici de avocaţi, pe alocuri cu doar cîte 20 de avocaţi. De aceea, baroul regional al avocaţilor urmează – altfel decît în Germania – să nu aibă autoritate disciplinară directă. Aceasta va fi exercitată, ca şi mai înainte, de Baroul Naţional al Avocaţilor („Uniunea Avocaţilor”). În tot cazul, decanul baroului regional al avocaţilor are dreptul să convoace Comisia de Etică şi Disciplină a Baroului Naţional al Avocaţilor, care apoi va exercita autoritatea disciplinară în privinţa membrilor barourilor regionale. În ochii noştri această situaţie poate apărea ceva anevoiasă, însă la numărul comparabil mic al avocaţilor din Republica Moldova ea pare să fie utilă deja din motivul nedivizării legislaţiei profesionale şi disciplinare a avocaţilor. De aceea, de asemenea este util, ca barourile regionale să nu cunoască un consiliu de administrare, ci pe jumătate de asupra bazei membrilor numai decanul (şi prodecanul în calitate de reprezentant al decanului).

    Activitatea tuturor organelor barourilor regionale şi naţionale ale avocaţilor este una onorifică. În tot cazul, proiectul de lege vrea să instituie organul Secretarului General – remunerat – al Baroului Naţional al Avocaţilor, care are sarcini administrative, dar exercită şi activitatea economico-financiară a Baroului Naţional al Avocaţilor. Legislaţia germană cunoaşte o funcţie corespunzătoare. Dar în realitate în Germania, în cadrul tuturor barourilor regionale şi Baroului Federal al Avocaţilor există Director executiv (şi de cele ma multe ori şi Director Executiv General), cărora le revine administrarea internă a baroruilor. În tot cazul, în Germania lor nu le revine responsabilitatea pentru finanţele baroruilor.

    În principiu, împotriva modificării planificate a autoadministrării avocaturii nu este nimic de obiectat. Dacă însă în viitor numărul avocaţilor va creşte considerabil, ar trebui de reflectat şi în privinţa unei consolidări a barourilor regionale ale avocaţilor în aşa mod, ca lor să le revină şi atribuţia disciplinară.

    Totuşi împotriva modificării care se propune există două îndoieli: Art. 371 alin. 4 prevede o posibilitate de contestare a hotărîrilor Comisiei de licenţiere, în tot cazul, numai „în cadrul procedurii administrative” şi de asemenea numai cu referinţă la procedura organizării examenului. O contestare în instanţă nu este prevăzută. De aceea, există aceleaşi îndoieli, expuse mai sus la Punctul III 5. Aceleaşi îndoieli există şi împotriva Art. 372. Aici, în general nu este prevăzută nici o posibilitate de contestare pentru deciziile Comisiei de Etică şi Disciplină, deşi Comisia poate emite decizii disciplinare împotriva avocaţilor în parte.

    În context european de asemenea nu pare să aibă sens denumirea Baroului Naţional al Avocaţilor în calitate de „Uniunea Avocaţilor” şi cea a barourilor regionale în calitate de „barouri”. În Europa în calitate de Barouri se denumesc instituţiile, în care apartenenţii profesiei au calitate obligatorie de membru. În Uniuni calitatea de membru este numai binevol. De aceea, aici s-ar recomanda de denumit Baroul Naţional al Avocaţilor ca atare şi nu în calitate de Uniune a Avocaţilor. Cum trebuie să arate denumirea, pentru a putea fi deosebit acesta de barourile regionale este chestiunea legislatorului din Republica Moldova. În statele federale cum sînt Republica Federală Germania şi de asemenea Federaţia Rusă el se denumeşte „Baroul federal al avocaţilor” sau în Franţa în calitate de „Barou Naţional al Avocaţilor” (Conseil National). În Austria Baroul Naţional al Avocaţilor este denumit în calitate de Consiliul Avocaţilor.

    Art. 331 din proiectul de lege îi dă Congresului în calitate de Organ suprem al Baroului Naţional al Avocaţilor dreptul să adopte şi să modifice Codul de etică al avocatului şi Statutul profesiei. Însă proiectul de lege nu spune nimic despre reglementările ce urmează să le conţină Statutul profesiei şi ce reglementări urmează să fie prevăzute în Codul de etică. Legea în vigoare şi la fel şi proiectul de lege stabilesc reglementările pentru obligaţiile de bază ale avocatului, prin urmare, independenţa, obligaţia de a păstra secretul şi interdicţia de exercitare a intereselor contradictorii. În afară de aceasta, legea conţine o interdicţie de publicitate şi cerinţa de a purta îmbrăcăminte ordonată. Proiectul de lege conţine chiar cerinţa de a purta o robă. Eu presupun că Statutul profesiei şi Codul de etică urmează să conţină reglementări care precizează obligaţiile profesionale deja conţinute în lege, creînd în mod posibil pe lîngă aceasta, şi obligaţiile avocatului care nu i s-au părut atît de importante legislatorului, ca să le includă în lege. Art. 12 alin. 1 din Constituţia germană stabileşte, că orcie cetăţean german are dreptul să-şi aleagă liber profesia şi că exercitarea profesiei poate fi reglementată numai prin lege sau în baza legii. Din acest motiv Legea federală germană cu privire la avocatură stabileşte, că adunarea statutară a avocaţilor germani are dreptul să creeze un regulament profesional. Cu toate acestea Legea federală cu privire la avocatură reglementează exact, ce obligaţii profesionale în particular din acest regulament profesional, care în mod posibil poate fi comparate cu Statutul profesiei din Republica Moldova, pot fi precizate. În tot cazul, nici CEDO, nici Harta drepturilor fundamentale nu prevăd o reglementare asemănătoare cum este cea din Art. 12 din Constituţia germană, aşa încît supunerea strictă prevăzută în Germania a autorului statutar al regulamentului profesional (Statutul profesiei) legii avocaturii (încă) nu este un standard european. Şi în Germania pînă în 1987 pentru exercitarea profesiei de avocat directivele emise de Baroul Federal al Avocaţilor erau tratate în practică ca şi legile şi erau obligatorii pentru fiecare avocat în parte. Iată de ce reglementarea deschisă din legea moldovenească cu privire la avocatură în vederea unei împuterniciri cuprinzătoare a autorului statutar al Statutului profesiei actualmente mai poate corespunde standardului european.

    8. Partea VII (Art. 43 pînă la 47)
    Partea VII reglementează drepturile şi obligaţiile avocatului. Proiectul de lege prevede în Art. 46 alin. 6 o extindere considerabilă a obligaţiilor avocatului, şi anume, în special în vederea instruirii continui/perfecţionării şi asigurării obligatorii de răspundere profesională. Astfel este prevăzut, că avocatul trebuie să frecventeze anual cel puţin 40 de ore de cursuri de instruire continuă şi trebuie să probeze o asigurare obligatorie de răspundere profesională. Acest lucru este salutabil. Şi legislaţia germană cunoaşte dovada asigurării obligatorii de răspundere profesională şi obligaţia de a se instrui continuu. În tot cazul, numărul orelor, care trebuie frecventate pentru instruirea continuă, în legea germană este stabilit la general.

    9. Partea VIII (Art. 48 pînă la 51)
    Partea VIII reglementează modul de activitate al Comisiei de Etică şi Disciplină şi măsurile disciplinare în particular. Aici sînt prevăzute doar modificări mici. Pe de o parte, Art. 48 alin. 61 prevede, că hotărîrea Comisiei de Etică şi Disciplină să face cunoscută public. Acest lucru pare însă să fie problematic, atîta timp cît hotărîrea nu este definitivă. Pe de altă parte, Art. 49 alin. 3 prevede, că hotărîrea Comisiei de Etică şi Disciplină cu privire la dspunerea sancţiunii disciplinare poate fi contestată „în cadrul unui proceduri administrative”. Aici sînt valabile îndoielile înaintate de mine deja ma sus în Partea III.

    10. Partea IX.
    Partea IX reglementează obligaţiile în contextul activitaăţii de avocat. Se intenţionează de a impune avocatului obligaţia de a încheia o asigurare obligatorie de răspundere profesională, suma minimă a asigurării nefiind însă – altfel decît în legislaţia germană – stabilită în lege, ci urmează a fi stabilită de Consiliul Baroului Naţional al Avocaţilor. În timp ce Art. 53 din legislaţia în vigoare cere de la avocat numai la general o îmbrăcăminte, care să corespundă regulilor legislaţiei profesionale, Art. 53 din proiectul de lege urmează să impună acum şi mai mult, obligaţia de a purta o robă în instanţa de judecată – şi numai în faţa instanţei de judecată. Art. 56 din legislaţia actuală îi interzice avocatului practic orice publicitate. Aici mi se pare că proiectul de asemenea nu schimbă nimic. În tot cazul, pe viitor detaliile acestei interdicţii urmează să poată fi reglementate prin Baroul Naţional al Avocaţilor.

    În Germania de ceva ani nu mai există o interdicţie vastă de publicitate. Aici este interzisă doar publicitatea orientată spre acordarea unui mandat în caz aparte. Contrar multor temeri în Germania anularea interdicţiei de publicitate existente anterior nu a dus la o „sălbăticire” a tradiţiilor de publicitate. În pofida anulării interdicţiei de publicitate avocaţii germani îşi fac publicitate doar într-un mod foarte reţinut.

    11. Modificările din Codul de procedură civilă
    Textul actual al Codului moldovenesc de procedură civilă nu-mi este cunoscut. Din modificările prevăzute şi motivarea legii reiese însă, că pe viitor în procesele civile vor putea apărea numai avocaţi. În baza motivelor indicate în foaia informativă de motivare a proiectului de lege acest lucru pare să fie corect. Obligaţia de reprezentare prin avocat serveşte unei justiţii ordonate şi se află în acelaşi timp în interesul părţilor la proces. Prin implicarea avocaţilor stofa procesului se va filtra şi se va pregăti din punct de vedere de fapt şi de drept. Prin aceasta dezbaterile verbale vor deveni efectve. În afară de aceasta, se va produce şi o egalitate procesuală a şanselor între părţi şi litigiul se va obiectiviza (vezi Zöller/Vollkommer, CPC, ediţia 28, § 78 nr. marginal 5). Propunerea de modificare de asemenea prevede, că cheltuielile pentru avocat se vor achita părţii care a cîştigat procesul de partea care a pierdut procesul. Şi acest lucru are sens şi corespunde legislaţiei germane şi în mod cuprinzător legislaţiei altor ţări europene.

    Obligaţia de reprezentare prin avocat în faţa majorităţii instanţelor judecătoreşti, considerată şi în Germania anterior ceva problematic, s-a probat şi acum aproape că nu mai este contestată. În special judecătorii susţin foarte puternic obligaţia reprezentării prin avocat, deoarece prin implicarea avocaţilor se uşurează munca instanţelor de judecată. Şi populaţia justiţiabilă acceptă obligaţia reprezentării prin avocat. Sensul acesteia se sprijină prin faptul, că în majoritatea proceselor partea care a pierdut nu trebuie să achite doar cheltuielile de judecată şi cheltuielile pentru propriul avocat, ci şi cheltuielile pentru avocatul părţii care a cîştigat. În tot cazul, de ajutor este însă aici sistemul german al tarifelor fixe cu privire la taxe în cazul reprezentării în instanţele de judecată. În cele din urmă, obligaţia reprezentării prin avocat în Germania este sprijinită şi prin faptul, că aproape jumătate din populaţia germană are încheiată o asigurare de protecţie juridică, care în cazul unui litigiu preia toate cheltuielle de judecată şi pentru avocat.

    12. Contravenţia administrativă
    Proiectul de lege prevede, că exercitarea neautorizaă a profesiei de avocat poate fi sancţionată cu amendă sau cu muncă în folosul comunităţii. Acest lucru este consecvent şi corespunde de asemenea reglementărilor din legislaţa germană.

    IV.În concluzie se poate spune, că proiectul de lege corespunde în esenţă standardelor europene. De aceea este salutabil. El reprezintă un progres adevărat faţă de textul legii de pînă acum.

    Berlin, 19.05.2010

    Dr. Bernhard Dombek
    Preşedintele Baroului Federal al Avocaţilor î. a. s.

  40. Bulai Mihail says:

    Cred ca a venit timpul cind shi in Republica Moldova va aparea institutia avocatilor de familie, monitorizind in asemenea mod cheltuielile de asistenta juridica acordata, fiind ushor recuperate prin existentsa documentelor justificative. 🙂

  41. edem says:

    sustin itru totul incercarile democratilor pentru a opri monopolizarea serviciilor juridice, precum si eventuala situatie a agentilor economici care au nefericita sansa de a fi scosi de pe piata, daca LEGEA intra in vigoare. Consider, ca chiar daca va fi adoptata si intrata in vigoare, multi o vor ataca, vor fi nemultumiti, rezultatul carora….totul se va ajunge de unde s-a pornit…..in instante vor reprezenta nu doar Avocatii. so, bafta democratilor si celor care ii sustin!!! AVOCATILOR nu luati piinea de la stat, ma refer la impozitele care platesc in *kaznaua* tarii noastre si asa sarace…..

  42. Oleg Efrim says:

    @edem, nu vad nimic rau ca democratii sa aiba punctul lor de vedere asupra problemei, precum si in faptul ca acest punct de vedere este sustinut de un anumit numar de oameni. Reformele serioase intotdeauna au deranjat. Cei care sunt afectati de reforma sunt interesati sa pastreze status quou-l si este absolut normal de pe pozitia lor. Doar ca, cei care promoveaza reforma, la moment sunt responsabili sa schimbe starea de lucruri si o vor face. Sunt absolut sigur, ca peste 1,5 ani, actualii procuristi vor zice un grand merci pentru reforma, or vor fi cu acte de avocati in regula.

  43. Oleg Efrim says:

    In sfirsit, astazi, reforma avocaturii a fost votata de Parlament. Imi place ca a fost aprobata cu votul unanim a deputatilor prezenti. Felicitari pentru cei, care apreciaza aceasta reforma drept o reusita:)

  44. Sergiu R. says:

    Felicitari, as vrea sa stiu in varinta finala ce s-a horatit in privinta asigurarii obligatorii de raspundere civila si examenului pentru fostii procuriri si judecatori? Intreb deoarece stiu ca se duceau discutii aprinse la aceste subiecte in Parlament.

  45. Oleg Efrim says:

    @Sergiu, in privinta procurorilor si judecatorilor s-a pastrat varianta actuala. a fost compromisul atins in comisa juridica. Asigurarea de raspunderea civila este mentionata ca si un drept al avocatilor. Din pacate, inca nu e gata nici societatea si nici comunitatea avocatilor sa accepta asigurarea de raspundere civila obligatorie

  46. Livia says:

    Dnle O. Efrim îmi pare bine că calitatea cunoştinţele acumulate de la Dvs pe timpul studenţiei le pot acumula şi în prezent prin intermediul blogului. FELICITĂRI!!!!!
    Ce priveşte articolul: fraza “Amihalahiaoie are abunament la preşedintele Baroului” – este tare şi adevărată. În rîndurile avocatilor sunt mulţi profesionişti cu idei, concepţii noi care ar putea schimbarea concepţia avocaturii spre bine cum bunăoară aţi făcut-o DVS, însă spre regret prim modificările aduse Legii cu privire la avocatură s-a pus accentul mai mult pe structura sistemului şi admiterea în profesie, dar s-a neglijat în opinia mea calitatea servicilor prestate a avocaţilor ce sunt deja în profesie. Fiind reprezentant pe o cauză civilă a unei autorităţi publice am rămas profund decepţionată cînd judecătorul de la Curtea Supremă de Justiţie întreabă: În ce temei aţi înaintat recursul? şi avocatul răspunde: În baza legii Constituţiei. Îngrozitor, am întîlnit şi alte cazuri unde avocaţii fac gafe destul de mari. În opinia mea avocaţii din sistem trebuie la moment să fie supuşi unei prăgătiri profesionale continuie care for fi finalizate cu examene. Şi apoi avocaţii plătesc cutezaţii destul de mari baroului. De ce nu s-a impus prin lege ca macar 10% din cutizaţiile achitate să meargă în fondul de instruire a avocaţilor, barooul fiind obligat să organizeze cursuri de instruire.
    O altă problemă care a apărut la moment odată cu modificarea Legii cu privire la avocatură este însăşi sistemul creat. Din cîte cunosc s-au înfiinţat prin lege borouri regionale – 5 şi secretari generali în fiecare regiune. La noi în RM mojoritatea avocaţilor activează în Chişinău în restul oraşelor sunt puţini avocaţi. În Cahul spre exemplu sunt vrea douzeci, se preimeşte că o să fie mai mulţi şefi decît lucrători şi apoi trebuie să fie majorată cutezaţia triplu pentru a întreţine această structură. Este clar că sistemul a fost structurat după modelul din România, însă dup mărimea geografică în RM nu sunt condiţii, cel puţin aşa m-i se pare mie.
    O altă problemă este dispersarea sistemului avocaturii. La moment este COnsiliul Naţional pentru Asistenţă Juridică de Stat care la fel are 5 aficii deritoriale. Prestatorii asistenţei juridice sunt desigur avocaţii care încheie contracte. Pe lîngă aceste oficii teritoriale vor care sunt 5 la număr: Chişinău, Bălţi, Cahul, Comrat, Bender vor fi înfiinţate şi Barurile regionale (m-i se payre că legea le denumeşte altfel), astfel sistemul se dispersează, mai mult ca atît avocatul va fi nevoit să se supună dublu. De ce nu s-a unificat acest sistem?

  47. Oleg Efrim says:

    @Livia, ai perfecta dreptate in ceea ce priveste calitatea serviciilor juridice. Si am prevazut in lege obligativitatea de instruire continua pentru avocati. In acelasi timp, nu putem interveni in acest domeniu excesiv. Avocatii se autoadministreaza prin organizația lor profesională. Standardele de calitate, exigențele față de instruire, organizarea procesului de instruire etc, urmează să fie realizate de uniunea avocaților. Din acest considerent este imperios necesar de a fortifica această organizație. Sunt sigur, că după schimbarea structurii, vor veni oameni noi în administrație, care vor aborda altfel administrarea profesiei de avocat. Sunt sigur că se vor îndrepta fonduri pentru asigurarea instruirii avocaților din contul cotizațiilor achitate. Însă, această decizie trebuie luată de avocați și nu impusă de lege.

    În ceea ce privește barourile teritoriale – acestea vor permite o mai bună administrare la nivel teritorial. Numărul avocaților este întro continuă creștere, astfel că nu va trece mult timp când și în teritoriu va fu un număr suficient de avocați.
    Cu CNAJS – e o chestie aparte. Trebuie să recunosc însă, că acest sistem funcționează mai eficient decît în trecut, cînd asistența garantată se oferea direct de la Barou.

  48. Victoria* says:

    Imi cer scuze din start, nu am reusit sa citesc toate intrebarile, poate ca v’a fost adresata intrebarea similara

    de ce s’a decis ca stagiul trebuie sa aiba o durata de 2 ani, dupa cate stiu eu in majoritatea statelor termenul e de 1 an (cel putin in Grecia, Franta; Slovenia)

    mie de exemplu mi se pare exagerat termenul!

  49. Oleg Efrim says:

    @Victoria, ai postat al 50 comentariu, sunt bucuros:)

    In varianta finala s-a optat pentru 1,5 ani de stagiu. S-a decis asa, pentru a uniformiza termenul stagiului pentru toate profesiile juridice. 18 luni este stagiul necesar și pentru judevatori și procurori. Termenul de 1 an este cel mai mic termen, care există undeva. El variaza de la 1 la 3 ani. Initial optasem pentru varianta medie, de 2 ani.

    Daca ar fi fost sa decid eu, lăsam 2 ani. Nu este exagerat, or, abilitățile necesare unui avocat, le poti lua doar în timp:)

  50. vasile says:

    Unde pot gasi textul noii legi ? Multumesc anticipat.

  51. Oleg Efrim says:

    @vasile, textul aprobat oficial inca nu exista. ceea ce pot sa Vă pun la dispoziție, este textul care a mers de la Comisia juridică pentru a fi aprobat în lectura a II. Dacă e ok, notați-mi vă rog emailu-l Dvs, și am să-l expediez.

  52. curios says:

    daca va rog, sa mi-l trimiteti si mie, e ok?!
    animal-domestic@rambler.ru.
    multumesc!
    p.s.asa ca sa avem ce discuta cu colegii la un pahar de vin Etc.:))))

  53. Oleg Efrim says:

    hm. ce adresă de mail:) sigur ca pot. miine, cind ajung la birou, ca în weekend, să aveți ce discuta la un pahar de etc:)

  54. Victor says:

    Stimate Oleg Efrim. Va rog mult sa-mi oferiti si mie textul legii cu privire la avocatura in noua redactie. e-mail feliscanv@yahoo.fr. Merci anticipat.

  55. Victor says:

    Oleg Efrim, tin sa Va multumesc mult pentru ca ati gasit timp sa explicati, sa comentati avantajele reformei in domeniul avocaturii. Am citit cu mare atentie comentariile si parerile participantilor la discutie. M-am convins ca avem totusi o comunitate de tineri, juristi dotati. Bineinteles ca opiniile sint diferite referitor la oportunitatea si calitatea noii legi, dar este firesc sa fie asa intr-o societate democratica. Dupa mine, cel mai important eveniment este acela, ca in sfirsit, dupa o perioada lunga de stagnare, un functionar de nivel inalt, gaseste timp si rabdare sa discute deschis, liber, neangajat un subiect care intereseaza publicul. Bravo. Va doresc succese in activitate.

  56. curios says:

    nu, ca nu asi avea ce vorbi cu amicii la un etc, si imi cer scuze de insistenta, dar chiar mi-as dori mult sa ma familiarizez cu proiectul de lege, deaceea va rog sa mi-l expediati. totodata imi dau seama ca nu aveti timp si ptr asta, dar oricum va rog, caci stiti ce ma intereseaza cel mai urgent acum, daca e permis unui angajat jurist sa faca concomitent si stagierea de avocat, nedemesionind din functia detinuta. de fapt, este un pariu si vreau sa verific cine a cistigat pariul.
    multam!

  57. curios says:

    MULTAM!

  58. Victor says:

    Buna ziua stimate Oleg Efrim. Asi vrea sa stiu daca avocatul stagiar, in perioada efectuarii stagiului, va putea incheia contract de acordare a serviciilor juridice, contra plata, cu persoanele juridice si daca aceasta nu va constitui o incalcare conform dispozitiilor noii legi. Va multumesc anticipat si va doresc un weekend placut.

  59. Tatiana says:

    Am facut si eu incercari multiple sa gasesc proiectul legii, dar nu am reusit. Nici azi el nu este pe site-ul Parlamentului. Dl. Oleg Efrim, rog mult sa-l remiteti si mie la adresa tangum@mail.ru. Merci anticipat.

  60. Oleg Efrim says:

    @Victor – da, va putea sa incheie contracte de asistenta pentru reprezentare in judecatorii, curtile de apel si in fata autoritatilor publice. adica, nu va putea sa apara doar in fata Curtii Supreme de Justitie

    @Tatiana – daca te referi la modificarile aduse legii cu privire la avocatura – am plasat legea pe blog. In curind, va fi si publicata

  61. Tatiana says:

    Merci. Am gasit.

  62. Pingback: Despre o hotărîre a Curții Constituționale. Una importantă | Oleg Efrim

  63. djr says:

    carei problema dl Efrim de ce nu se plasează comentariile mele, eu inteleg cai un aviz nu chiar pozitiv dar oricum

  64. Veaceslav says:

    Salutare d-nule ministru !

    Este corecta si salutabila schimbarea in avocatura .
    Fiind avocat , imi sunt cunoscute destul de bine respectivele probleme.
    Intr-adevar trebuie efectuate schimbari in aceasta institutie a justitiei.
    Ma intristeaza faptul ca intr-atit de usor, orice “om al legii ” (din alte profesii juridice) patrund in institutia avocaturii .
    Trebuie trecuti prin sita toti cei ce pretind a deveni avocati.

    Sper ca schimbarile sa fie realizate cu succes , fara impedimente din partea cuiva !

    Cu respect Ropot Veaceslav .

    • Eugen says:

      Cred că trebuia trecuti prin sită nu numai cei ce doresc să intre în avocatură, dar și cei care deja o profesează.Or, trebuie să recunoașteți că există destui „avocați” care nu practică jurisprudența, ci „activitatea de antreprenoriat” înființînd „SRL-uri”, iar cunoștințele/abilitățile lor, cum spunea Raikin: „грубо говоря, мягко выражаясь” – lasă de dorit.Sunt convins că acești „avocați” nu mai puțin lezează imaginea instituției avocaturii decît cei ce doresc să intre în avocatură, …„oameni ai legii”.

  65. Mihai says:

    In noul proiect de lege sau altundeva ,se reglementeaza cumva special soarta dosarelor care se afla pendinte Instanţei de judecată pina la data de 01.01.2012, in care una din parti e reprezentata in baza de procura??? un simplu caz : dosarul e in procedura din 2010, reclamantul care a imputernicit un tert prin procura pentru a-l reprezenta in Instanta este plecat si nu are posibilitatea de a reveni in curind in tara, onorariul este deja incasat aproape in intregime, din 01.01.2012 reprezentantul nu mai poate aparea in Instanta ….se scurg termene, cresc dobinzi si penalitati….in final cum ramine cu primordialul “Drept la aparare”….?

  66. Denean says:

    Domnule Ministru

    Sint un avocat din Uniunea Europeana si platesc taxe si impozite ca orice avocat cinstit problema este ca am o sumedenie de spete aici in moldova si de cite ori ma duc in instanta de atitea ori imi cere delegatia de substituire.Ok stau si ma intreb de ce UNBM a aderat sau adereaza la statutul CCBE ?De ce nu respecta tratatele internationale pe care le semneaza? Si de ce nu se respecta Incheierile judecatoresti straine oare este asa de greu ? Unii nici nu au stima pentru avocati altii confunda avocatul cu unul de pe strada.In accident domnule ministru multora le este frica de avocat aici parca nici nu exista ca si judecatorii . Nu exista respect si nu exista rusine .

    Toate cele bune

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *